Zeci de mii de pagini de partituri cu note așezate ordonat pe portative, care au făcut să răsune în Banatul istoric de la 1680 până la rotunjirea României Mari muzici de salon în conacele de odinioară, şi-au găsit un loc vremelnic într-o arhivă personală din Munchen a muzicianului bănăţean Franz Metz, născut la Darova.
Organist, muzicolog istoriograf şi dirijor, cercetător în domeniul istoriografiei muzicale din spaţiul dunărean, în special din Banatul istoric, despre Franz Metz se poate spune că este românul cu rădăcini germane, dar şi germanul cu origini româneşti stabilit la Munchen după 1990, care doreşte să facă ceva pentru Timişoara, pentru muzică.
Franz Metz a declarat pentru AGERPRES că bogata sa arhivă de manuscrise, autografe şi alte documente muzicale şi-ar găsi cel mai bine locul într-un muzeu al muzicii, la Timişoara, unde să poată fi cercetate şi văzute de public.
„Este o idee veche a multor muzicieni din Banat. Ştiind că eu mă ocup de istoria muzicii bănăţene şi timişorene şi am la Munchen o arhivă foarte importantă, Arhiva Sud-Est Europeană de Muzică, specializată pe Banatul istoric, din anul 2000, în urmă cu trei ani, când l-am vizitat pe Remus Georgescu, mi-a spus: ‘Cui las toate manuscrisele mele, lucrările, discurile mele, că nu am încredere nici în instituţii mari de stat şi nu avem la Timişoara un loc adecvat unde să le păstrăm?’. Apoi am mers la fiul marelui compozitor Eugen Cuteanu, care mi-a povestit acelaşi lucru, că este mai în vârstă şi trebuie să se despartă de aceste valori. Problema am mai discutat-o şi cu profesorul Damian Vulpe, cu alte familii de muzicieni, cu Peter Oschanitzky. Ştim că la Timişoara a existat în anii 90 un mic muzeu al muzicii, al lui Cornel Şuboni, la Lugoj am avut Casa Muzicii, dar nu mai există, la Sânnicolau Mare există tot Colecţia Bartok Bela, în incinta Castelului Nako, şi treptat s-a acumulat o tematică valoroasă, foarte interesantă. În Timişoara au activat câteva familii de muzicieni renumiţi, precum Novacek, Schwach„, spune compozitorul Franz Metz.
Muzicianul a detaliat că Timişoara din România de astăzi a fost cel mai important centru de realizat instrumente muzicale: aici s-au construit viori, instrumente de suflat, piane, orgi, cembalouri.
„Haideţi să încercăm să aducem câteva mostre din aceste instrumente într-un muzeu, o clădire, o aripă a unui muzeu deja existent, să facem ceva, un muzeu al muzicii, o casă a muzicii! Cu doi ani în urmă, profesor Damian Vulpe a preluat ideea şi a publicat în câteva ziare timişorene articole despre această temă, chiar şi în Revista Uniunii Compozitorilor Români din Bucureşti a apărut un articol despre ideea creării unui astfel de spaţiu al muzicii în Timişoara. Apoi, ca urmare a emigrării populaţiei germane din Banat, în anii 70-80, mai ales după 1990, mai ales în Germania, şi o parte a acestui valoros tezaur muzical a plecat de aici. Foarte multe familii şi-au luat notele bunicului sau ale capelmaistrului din sat sau din oraş şi foarte multe dintre aceste familii mutate în Germania m-au contactat, ştiind că mă preocupă istoria muzicii bănăţene şi mi-au dat pachete cu note muzicale ale bunicilor. Aşa am preluat documente de la 20-30 de personalităţi muzicale, familii din Israel, Austria, Germania. Astfel, s-a format această arhivă enormă din Germania, care a devenit neîncăpătoare pentru a păstra totul. Sunt peste 70.000 de documente autografe muzicale, din 1680, preluate de dinainte de eliberarea de sub ocupaţia otomană, dar şi din secolele XVIII-XIX„, ne dezvăluie Metz.
În urmă cu câţiva ani, organistul s-a gândit că nu are sens să păstreze la Munchen aceste documente, într-o arhivă personală, mai ales că tânăra generaţie de migranţi români în Germania nu mai are tangenţe cu ceea ce însemna cultura părinţilor.
„Dacă peste 50 de ani sau 100 de ani un cercetător va cerceta despre Franz Limmer, marele capelmaistru din Timişoara, sau despre alt compozitor important sau care a activat la Timişoara sau s-a născut aici, acela nu va veni la Munchen să cerceteze, ci normal, la Timişoara. Deci aici ar fi locul potrivit pentru a prezenta, pentru a interpreta şi pentru a cerceta această istorie a muzicii. Aşa mi-a venit această idee, dar problema este acum identificarea unui spaţiu care ar fi cel mai adecvat pentru înfiinţarea unui astfel de muzeu. Pe plan european sunt bani pentru astfel de proiecte, există un Centru de muzică sud-est europeană; este vorba despre Banatul istoric, pentru că 200 de ani mulţi muzicieni au activat la Vîrşeţ, la Mako şi au venit la Timişoara sau la Lugoj, venind de la Viena. Această regiune trebuie văzută în spirit european şi sper că putem reuşi să facem ceva în acest sens. Cu autorităţile locale am început demersuri pentru spaţiu. La noi este vorba doar despre muzică, nu despre politică„, explică maestrul.
Franz Metz este condus de un crez: muzica începe acolo unde cuvintele nu-şi mai au locul. Este un fapt specific Banatului.
„În 1846, un dascăl timişorean a publicat o carte de cântece bănăţene, Banater Liederbuch, în cinci limbi: română, sârbă, boemă, germană şi maghiară. Şi aşa vine rândul pentru un cântec românesc. Este tipic timişorean. Nimeni nu i-a dat ordin să publice aşa ceva. Vizitând sau frecventând berăriile din Timişoara, seara, a observat că la o masă vecină încep oamenii să cânte cântece de beţie, sârbii. Dar ceilalţi nu ştiu textul, iar peste 10 minute încep alţii să cânte în limba maghiară cântece de pahar. Aşa s-a născut ideea de a publica Banater Liederbuch într-o limbă comună, a muzicii. Ceva pragmatic; hai să ne simţim bine şi să înţelegem şi cântecul de pahar al vecinului. Sunt chestii simple, omeneşti şi asta a fost întotdeauna spiritul Timişoarei, pentru că aşa simţim noi, aşa vrem să fie şi aşa trebuie să fie, nu pentru că ne impune cineva. Acel spirit s-a ţinut la Timişoara timp de mai multe secole, până astăzi şi sper că încă nu s-a pierdut„, subliniază muzicianul.
Franz Metz susţine că municipiul Capitală Europeană a Culturii 2023 posedă o deosebit de bogată istorie muzicală, unde în cele trei secole de cultură muzicală au concertat renumiţi artişti ai lumii sau şi-au început aici cariera muzicală, activând ulterior pe marile scene din Berlin, Viena sau Paris. Mulţi dintre ei (artişti din domeniul muzicii) şi-au publicat biografia, scriind şi despre concertele lor la Timişoara sau în alte localităţi din Banat. Dar şi invers, se pot enumera multe nume de muzicieni din Timişoara care au făcut carieră pe scene importante ale altor continente.
Artişti din întreaga lume au fost plăcut impresionaţi de publicul de aici, foarte interesat şi atent. Toate acestea nu ar fi fost posibile, dacă nu ar fi existat aici o cultură muzicală foarte ridicată. La Timişoara existau deja în secolul XIX mai multe edituri muzicale, instituţii şi asociaţii muzicale, şcoli de muzică, ateliere de construit instrumente muzicale.
În demersul său, Franz Metz a susţinut recent, la Timişoara, o conferinţă bilingvă româno-germană, intitulată „Timişoara în Istoria Muzicii Universale”, în care a vorbit despre acest subiect, evidenţiind prin interpretări la pian, alături de dirijorul doctorand al Facultăţii de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara, Andreas Schein, atmosfera din seratele muzicale de altădată, din saloanele bănăţene.
În conferinţa susţinută la Timişoara, Franz Metz a prezentat premise pentru o expunere a valorilor muzicale din oraş în cadrul unui viitor Muzeu al Muzicii sau Casa Muzicii, întrucât istoria muzicală a Timişoarei şi locuitorii acestei metropole ar merita o astfel de instituţie.
Timișorenii invitați în Grădina Verticală – la un schimb de semințe, un eveniment dedicat poeziei sau la diverse ateliere
În perioada următoare, Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate Timișoara și Ordinul Arhitecților din România vor organiza un set de ateliere în interiorul instalației din Piața Victoriei „Pepiniera.1306 plante pentru…
