Președintele CJ Timiș, Alfred Simonis, propune un proiect-pilot prin care comunele care aleg să fuzioneze ar urma să primească între 10 și 20 de milioane de lei.
În realitate, inițiativa pune primarii în situația de a-și „vinde” proprii cetățeni și identitate administrativă.
Potrivit declarațiilor sale, CJ Timiș va înființa un fond județean pentru susținerea fuziunilor, iar banii vor fi alocați indiferent de culoarea politică a primarilor, sumele fiind acordate în funcție de numărul de locuitori.
Totodată, el a cerut și Guvernului să instituie un fond național care să funcționeze pe același principiu, pentru a susține comasările.
„Nu este un favor politic, ci este o investiție pe termen lung… Consiliul Județean Timiș ia inițiativa și propune un proiect-pilot pentru reforma administrativă în România. Vrem să înființăm un fond județean care să susțină comunele care aleg să se unească. Concret, dacă două sau trei comune decid, de bunăvoie, să fuzioneze vor primi, printr-un parteneriat financiar, de la Consiliul Județean Timiș, între 10 și 20 de milioane de lei… Vreau să fiu foarte limpede: banii vor fi acordați indiferent de culoarea politică a primarilor. Nu este un favor politic, ci este o investiție pe termen lung. O investiție prin care comunitățile pot face mai repede ceea ce oricum trebuie făcut: drumuri comunale, apă, canalizare, gaz, modernizarea școlilor și alte proiecte esențiale pentru dezvoltare… Astăzi, o comună mică are un buget redus. Multe dintre ele au deja probleme serioase financiare… Noi propunem un parteneriat financiar și o viziune clară de dezvoltare… Reforma nu trebuie făcută cu forța, dar nici nu poate fi amânată la nesfârșit. Iar pentru asta, noi, cei de la Consiliul Județean Timiș, venim cu o propunere reală. Reforma începe în Timiș.”, a spus Alfred Simonis într-o declarație pe Facebook.
Deși banii sunt prezentați oficial ca o investiție pentru dezvoltare, modul în care sunt oferiți transformă fondurile într-un instrument de presiune.
Modul de acordare a acestor sume echivalează cu o formă de „cumpărare” a localităților, oferind fonduri consistente pentru decizia de fuziune.
Primarii sunt puși în situația de a decide între fuziunea comunelor și păstrarea identității proprii, iar comunele mici, cu bugete reduse, riscă să fie „cumpărate” pentru a accepta unificarea.
În acest context, proiectul ridică întrebări despre cât de voluntare ar fi deciziile și despre modul în care fondurile publice sunt folosite pentru a influența administrațiile locale.
Chiar dacă decizia aparține oficial comunităților, oferta financiară consistentă devine un factor greu de refuzat pentru primăriile mici.
Măsura a fi și o neasumare totală din partea clasei politice, care ar trebui să comaseze sau să desființeze comune prin lege, așa cum ele au fost înființate tot la kilogram acum peste 20 de ani, atunci când spargerea comunelor mare părea o idee genială.
