Într-o societate democratică, încrederea cetățenilor în instituții este fundamentul funcționării statului.
Aleșii publici, în special cei aflați în funcții de conducere, nu reprezintă doar propria persoană, ci întreaga comunitate care i-a investit cu putere și responsabilitate. Tocmai de aceea, comportamentul lor, atât în exercitarea mandatului cât și în spațiul public, trebuie să fie ireproșabil.
De exemplu, apariția, indiferent de motivația din spate, care este irelevantă pentru public, fie că vorbim despre vreo răzbunare sau bătălie politică, a unor fotografii indecente cu vreun demnitar, ridică întrebări serioase privind decența, respectul față de familie și, mai ales, respectul față de instituția pe care o conduce.
Faptele oricărei persoane publice, cu atât mai mult căsătorită și cu copii acasă, dar mai presus de toate, lider al unei instituții care administrează fonduri publice și ia decizii cu impact major asupra comunității, indiferent dacă aceste fapte sunt considerate „private”, au ecou public și afectează imaginea instituției.
În alte democrații consolidate, demisia în fața unui asemenea scandal ar fi un gest de minimă decență, de asumare și de respect față de cetățeni.
Nu vorbim aici despre o simplă ”greșeală personală”, ci despre o încălcare a codului moral și etic pe care funcția publică îl presupune. Când reprezentarea publică este compromisă în asemenea mod, continuitatea în funcție devine o sfidare la adresa opiniei publice.
Să luăm exemplu recent, de zilele trecute, când, noul consilier pentru securitate națională al Suediei a demisionat la 24 de ore după numire, în urma unui scandal legat de un site de dating. Adică, domnul respectiv nu a informat Guvernul că a avut cont pe un site de întâlniri.
Deci, este un caz mai puțin grav decât apariția în spațiu public, să zicem, a unor imagini ale unui demnitar cu femei în sânii goi, și ăia prost siliconați.
Aici nu este vorba despre perfecțiune. Este vorba despre responsabilitate și decență, ceea ce nu s-a văzut încă.
În fața unei astfel de situații, demisia nu este doar un gest simbolic, ci unul de igienă democratică, că și așa este o perioadă în care se tot trâmbițează ”cordonul sanitar”.
Relativizarea faptelor și manipularea subiectului prin alte imagini care să ne arate ipocrit un demnitar ca fiind un familist convins, deși imaginile indecente spun totul despre el, nu fac decât să submineze încrederea în sistemul politic și să alimenteze cinismul și dezgustul publicului față de clasa conducătoare.
Dacă vrem o societate sănătoasă, atunci trebuie să avem și să cerem standarde. Adică conducătorii ar trebui să-și impună singuri standarde, opreliști și bariere, iar cetățenii ar trebui să-și dorească ca ele să fie cât mai înalte și respectate cu strictețe.
La fel, ar trebui să aibă standarde și consoartele demnitarilor, altfel pică în ridicol, iar afișarea repetată, ostentativă, cu un ”infidel”, pentru a valida infidelitatea, arată publicului și nivelul moral al consoartei.
De aceea standardele morale nu sunt opționale pentru cei care ne conduc, deși în majoritatea cazurilor sunt aruncate în derizoriu, ca și cum doar un fraier nu e “jmecher“, iar un “jmecher“ este cel definit chiar de către golanii politici fără de repere.
La fel, structura de partid din care face parte un asemenea personaj nu ar trebui să aibă o reacție, să sancționeze abaterea de la morală, de la codul etic și de integritate, de la principii și valori sau nu are nicio rușine că este condusă de un asemenea individ? Nu ar trebuie să fie chiar structura respectivă prima interesată să ia măsuri sau să ceară măsuri ca să își păstreze pe viitor imaginea de organizație care tratează cu responsabilitate asemenea subiecte, tocmai pentru nu slăbi încrederea cetățenilor în ea?
Ba da, dar în Suedia cum am văzut mai sus, nu în România, țara tuturor nerușinaților din politică care vor să pară impecabili.
