Din start trebuie spus că este rușinos ca oameni cu experiență jurnalistică sau administrativă să promoveze fake news la greu atunci când vorbesc despre cazul Dominic Fritz.
Trebuie făcută o distincție clară între incompatibilitate și conflictul de interese. Sunt două regimuri juridice diferite, cu consecințe juridice diferite. Nu pot fi amestecate după bunul plac doar pentru a construi o confuzie convenabilă.
Mai toate „exemplele”, comparațiile și explicațiile date de așa-zișii „specialiști online” sunt, în prea multe cazuri, fake news, dezinformări dizgrațioase, manipulatoare și tendențioase. Unii dintre cei care le rostogolesc au suficientă experiență cât să știe foarte bine diferența. Tocmai de aceea este cu atât mai rușinos.
Dar…
De ce este Dominic Fritz rușinea Timișoarei?
1. Este o rușine fiindcă a scos orașul din bezna în care se adâncise pe vremea lui Nicolae Robu, vreme în care ajunsese aproape o mândrie patriotardă să îți pui pancarda cu „ZERO” fonduri de la Guvern. Devenise aproape un slogan de onoare. De parcă lipsa banilor pentru oraș ar fi fost o dovadă de independență.
Dominic a adus în Timișoara mari personalități europene, occidentale și internaționale din zona politică, culturală și artistică. A făcut ca în oraș să se întâmple din nou lucruri importante și a readus Timișoara într-o zonă în care poate fi privită ca un oraș european.
Aici, Dominic este o rușine pentru că nu a lăsat orașul în propria mizerie, care e a noastră nu a străinilor.
2. Este o rușine fiindcă nu a continuat combinațiile administrative și economice nesfârșite implementate la nivelul orașului, iar așa-zișii afaceriști locali au constatat că nu ca nu mai sunt protejați ca pe vremuri, și au început să apară strigătele despre „administrația care nu mai ajută mediul local”.
Aici da, Dominic este o rușine pentru că nu a susținut toate buticurile locale doar pentru ca sunt pe „pământ strămoșesc” și a demolat construcțiile ilegale.
3. Este o rușine fiindcă a dat o șansă tinerilor.
Tineri necunoscuți. Creativi. Oameni care nu veneau cu CV-uri încărcate de relații de partid și de recomandări de la personaje importante. Oameni care au fost numiți, cu dispreț, „hipsteri”, „ciudați”, „LGBT-iști” sau orice altă etichetă pe care o inventează cei care nu pot accepta că o societate se schimbă.
A creat condițiile, măcar minimale, pentru ca acești oameni să se exprime.
Aici Dominic este vinovat că nu a făcut „lagăre” în care cei „bolnavi” să fie izolați.
4. Este o rușine fiindcă și-a pus în cap să curețe, cât de cât, malul Begăi de tot felul de vagabonzi care și-au ridicat colibe insalubre.
Desigur, ar fi fost mult mai comod să nu facă nimic.
Aici este o rușine fiindcă nu s-a raliat altor politicieni locali care le luau apărarea borfașilor în mod chir degradant pentru ei, pe principiul că orice abatere trebuie tolerată dacă autorul ei este suficient de vocal sau suficient de util politic.
5. Este o rușine fiindcă a creat un vibe cum nu a mai fost în Timișoara.
Un mediu european, relaxat, în care administrația nu simte nevoia să intervină brutal peste tot.
Aici Dominic este o rușine fiindcă poți să mergi prin centru și să vezi tineri precum în Occident, care ar putea fi la fel de bine la Berlin, Amsterdam, Bruxelles sau Viena.
Pentru unii, și asta este o problemă.
6. Este o rușine fiindcă a vrut să facă lucrurile temeinic, nu electoral.
Ba, din contră, a amânat proiecte pentru a fi mai bine pregătite.
Aici e o rușine Dominic fiindcă nu a deschis șantiere ilegal doar ca să dea impresia că se lucrează, pentru ca apoi lucrările să stagneze jumătate de an fiindcă nu sunt avizate sau documentațiile nu sunt puse la punct.
În România administrativă, acest lucru pare aproape suspect.
De ce să pregătești un proiect?
De ce să ai toate avizele?
De ce să verifici documentațiile?
De ce să te asiguri că proiectul poate fi dus până la capăt?
Extrem de rușinos pentru Dominic pentru că nu a înțeles această filozofie electorală.
7. Este o rușine fiindcă nu a stat ”capră” la toate combinațiile PSD și PNL.
Și aici a fost și este o mare problemă.
A trasat linii roșii.
A refuzat anumite compromisuri.
A acceptat colaborarea politică atunci când a fost necesară, dar nu a acceptat ideea că administrația trebuie predată în întregime unor grupuri politice sau de interese care consideră orașul propria feudă.
În politica românească, acesta poate fi un defect fatal.
8. Este o rușine fiindcă se îmbracă precum un neamț, precum un USR-ist, și pentru că nu are ceasuri care trebuie ascunse de camerele de televiziune.
Aici da, este o rușine fiindcă nu a putut fi compromis.
Iar un om liber de schelete este mult mai greu de controlat de „găști”.
De aici și această furie disproporționată.
De viitor
Nu știm astăzi ce se va întâmpla cu cariera politică și administrativă a lui Dominic Fritz.
Știm însă că a adus în Timișoara un alt suflu, un alt spirit.
A schimbat ceva în felul în care orașul se raportează la Europa, la cultură, la tineri și la administrație.
Poate fi criticat și trebuie să fie criticat, evident. Orice administrație poate și trebuie să fie criticată.
Dacă toate acestea reprezintă „rușinea” lui Dominic Fritz, poate că ar trebui să ne întrebăm cine anume simte, de fapt, această rușine.
Pentru că uneori ceea ce este o rușine pentru vechile găști poate fi exact schimbarea de care un oraș avea nevoie, schimbarea unei administrații și a unui mod de a face politică în Timișoara.
