În politica locală, relevanța unui lider nu depinde doar de funcții sau de vizibilitate, ci de capacitatea sa de a reprezenta autonomia și interesele partidului pe care îl conduce. Cazurile recente din Timiș demonstrează însă cum alianțele prea strânse cu partenerii de guvernare și mai ales cu șefii, pot diminua prestigiul și puterea politică.
Cristian Moș, fost șef al filialei USR Timiș, a devenit repede ”slujbașul” fostului președinte PNL al Consiliului Județean Timiș, Alin Nica. Această apropiere a condus, în prima fază la ”execuția” sa din fruntea filialei progresiste, ca în cele din urmă, fiind fără soluție politică, să ia în gură plăcuța suedeză PSD-istă și să alege cu ea în dinți, semn clar că relevanța politică nu mai depinde de votanți sau de partid, ci de loialitatea față de un lider local.
Acum, scena se repetă în PNL Timiș: vicepreședintele PNL al CJ Timiș, Alin Popoviciu, apare ca un susținător necondiționat al șefului PSD, Alfred Simonis. Această slugărnicie ridicolă pune în pericol credibilitatea filialei, iar observațiile recente ale primarului Reșiței, Nelu Popa, sunt elocvente: filiala liberală nu poate crește cât timp liderii locali sunt percepuți ca „sclavi” ai PSD. Criticile repetate ale fostului deputat PNL de Timiș, Cosmin Șandru, la adresa alinierii PNL la PSD întăresc aceeași idee: independența politică este cheia relevanței.
Faptele celor din PNL sunt cu atât mai puțin de înțeles cu cât în urma alegerilor locale din 2024, candidatul comun PNL-PSD pentru Timișoara, Nicolae Robu, a pierdut categoric, iar PSD a câștigat pe spatele PNL și a obținut președinția CJ Timiș. Este clar că electoratul penalizează liderii locali care își subordonează partidul intereselor unui alt partid, transformându-se în simple ”piese de protocol”.
Istoria lui Moș ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru Popoviciu, dar mai ales pentru structura PNL Timiș, subordonată astăzi doar unor interese mărunte, personale: odată pierdută credibilitatea, revenirea în jocul politic este aproape imposibilă. În loc să construiască strategii autonome și să-și definească propria identitate politică, liderii care aleg supunerea totală riscă să-și transforme filiala într-un satelit al PSD, cu consecințe electorale dezastruoase. Asta arată PNL Timiș astăzi, că este un sediu secundar al PSD.
Concluzia este simplă: relevanța politică nu se cumpără prin loialitate față de puterea de moment. Ea se câștigă prin principii clare, autonomie și capacitatea de a negocia în funcție de interesele partidului și ale cetățenilor, nu prin slugărnicie față de adversarii electorali.
Ultimele acțiuni ale PNL Timiș vin să adâncească starea de fapt și arată că PNL fuge ca ”dracu de tămâie” de orice reformă.
Prima acțiune a fost numirea lui Ionuț Gaiță în fruntea PNL Timișoara care face ca obediența PNL față de PSD să crească. Deși este un PDL-ist obtuz și cu gândire învechită și limitată, Ionuț Gaiță este în acțiune un PSD-ist mai ceva ca PSD-iștii, având de altfel și “supraveghetori” ai PSD lângă el.
A doua acțiune a fost promovarea în Consiliul Local a “depășitului” Ștefan Sandu, un om care pare uitat de anii 60 în vizită în acest secol, un fost “șmenar” al piețelor, un taliban PDL, care și-a dat măsura capacității sale lipsite de intelect chiar din prima ședință de CLT, în care a vorbit precum un patefon care te zgâria agresiv la urechi.
Alin Nica spunea bine recent: PNL a ajuns pe post de consilier la PSD – vezi cazul Nicolae Robu. Vasile Blaga care a girat obediența din Timiș era mai tranșant într-un moment de tot mai rară luciditate când îi vedea pe liberali drept chelnerii PSD.
Asta înseamnă PNL azi la Timiș. Un partid neatractiv, nefrecventabil, cu politruci fără nicio viziune, fără niciun drum, un fel de autostopiști dispuși să facă și o plăcuță suedeză oricui îi duce undeva, oriunde, doar să fie niște posturi.
