Trupul neînsufleţit al lui Nicu Covaci va fi depus la Filarmonica ”Banatul” din Timişoara, marţi şi miercuri, iar fanii sunt aşteptaţi să îşi ia rămas bun de la artist, însă sunt sfătuiţi să nu aducă lumânări, ci doar câte o floare.
Reprezentanţii Filarmonicii ”Banatul” au afirmat că înhumarea lui Nicu Covaci va avea loc după tradiţia creştin-ortodoxă, însă apropiaţii artistului nu au făcut un anunţ oficial în acest sens.
”Filarmonica «Banatul» Timişoara vine în sprijinul membrilor trupei Phoenix, la solicitarea cărora pune la dispoziţie foaierul de la etaj pentru amplasarea catafalcului cu trupul lui Nicolae Covaci. Astfel, toţi cei care l-au iubit şi apreciat pe liderul legendarei trupe rock vor avea ocazia să îşi ia rămas bun, după următorul program: marţi, 6 august 2024, între 11:00 – 20:00, miercuri, 7 august 2024, între 9:00 – 17:00”, au transmis reprezentanţii Filarmonicii din Timişoara.
Cei care îi vor aduce un ultim omagiu lui Nicu Covaci sunt rugaţi să respecte unele reguli.
”Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu liderului formaţiei Phoenix sunt rugaţi să respecte indicaţiile privind traseul de vizitare a catafalcului. Pentru o bună desfăşurare, fluxul de vizitatori va fi de aproximativ 100 de persoane/ oră. Îi informăm pe cei care vin să îl vadă pentru ultima oară pe Nicu Covaci că nu este permis accesul cu lumânări şi coroane, o floare fiind un gest simbolic suficient”, a arătat sursa citată.
De asemenea, potrivit reprezentanţilor Filarmonicii ”Banatul”, înhumarea lui Nicu Covaci va avea loc după tradiţia creştin-ortodoxă, iar ceremonia va fi una privată.
Iniţial, apropiaţii liderului formaţiei Phoenix, Nicu Covaci, care a murit vineri seară la Spitalul Judeţean Timişoara, afirmau că trupul acestuia urmează să fie incinerat.
Consiliul Judeţean Timiş organizează, marţi seară, un eveniment în memoria liderului trupei Phoenix, Nicu Covaci, în Sala Multifuncţională urmând să fie proiectat filmul ”Phoenix: Povestea”, regizat de Cristian Radu Nema. Intrarea este liberă.
”Consiliul Judeţean Timiş anunţă organizarea unei proiecţii speciale a filmului documentar «Phoenix: Povestea», regizat de cineastul Cristian Radu Nema, pentru a onora memoria regretatului Nicu Covaci, membru fondator al legendarei trupe Phoenix. Evenimentul, deosebit prin încărcătura sa emoţională şi culturală, va avea loc marţi, 6 august, la ora 20:30, în Sala Multifuncţională din cadrul Palatului Administrativ Timişoara”, a transmis Consiliul Judeţean Timişoara, luni, într-un comunicat de presă.
Nici Covaci a murit vineri seară la vârsta de 77 de ani la Spitalul Judeţean Timişoara, după ce a fost diagnosticat cu cancer cranian şi după ce a urmat mai multe tratamente.
Medicul Dorel Săndesc, managerul Spitalului Judeţean Timişoara şi prieten cu Nicu Covaci a spus că artistul suferea de cea mai agresivă formă de cancer cerebral, iar în ultima lună a fost internat în secţia ATI unde a fost îngrijit constant, deoarece starea sa a fost tot mai rea.
”Nu cred că toate acestea sunt pure coincidenţe, ci cred că Dumnezeu a vrut ca sufletul acestui mare artist să fie ridicat spre cer de această muzică sublimă şi de aceste zile de sărbătoare (Ziua Timişoarei-n.r.)„, a declarat medicul Dorel Săndesc.
Managerul Spitalului Judeţean Timişoara a vorbit şi despre suferinţa lui Nicu Covaci.
„Nicu Covaci, după cum se ştie, a suferit de o boală cruntă, un cancer cerebral, cea mai agresivă formă de cancer cerebral, care a fost descoperit aici. El s-a căutat şi în Spania şi în România şi a fost operat în spitalul nostru de profesorul Horia Pleş. A urmat o perioadă destul de bună, el a fost ameliorat faţă de pre-operator, a putut comunica cu cei din jur, dar diagnosticul a fost implacabil. Forma anatomo-patologică a acestui cancer a arătat că evoluţia va fi ireversibil negativa si într-o perioadă scurtă de timp. În ciuda tuturor tratamentelor, radioterapie si aşa mai departe, ceea ce din păcate s-a confirmat.”, a spus Săndesc.
Medicul a precizat că în ultima lună Nicu Covaci a fost internat în secţia ATI a Spitalului Judeţean Timişoara.
„În ultima lună l-am adus pe Nicu din nou la spital, în secţia ATI pentru a-l îngriji pentru că am constatat că suferinţa lui devenea tot mai intensă. Şi ăsta e un lucru interesant în profesia noastră. Dincolo de momentul în care nu mai poţi face nimic, se poate face încă foarte mult până la finalul vieţii unui om. Pentru că dincolo de momentul în care era evident că el este cu evoluţie ireversibilă, poţi să îl ajuţi foarte mult pe acest om pentru ca finalul să fie cât mai demn, pentru ca să sufere cât mai puţin, pentru ca să se simtă îngrijit şi apreciat. Şi cred că acel lucru l-am făcut pe ultima perioadă a vieţi sale, care s-a finalizat ieri. Dumnezeul sa-l odihnească pot să spun. El şi-a păstrat acea forţă extraordinară, acea forţă interioară, chiar şi când organismul său, care era şi el fizic foarte puternic, a început să slăbească, forţa sa a rămas exprimată prin acea privire de leu în iarnă as putea să spun, şi prin felul în care a comunicat cu noi, prin zambetele sale, prin faptul ca a apreciat foarte mult că prietenii au venit la el. Unii au venit si i-au şi cantat, există filmuleţe care se poit vedea, a mai declarat, sâmbătă, medicul Dorel Săndesc care a purtat un tricou pe care scris „Phoenix” si pe care l-a primit de la prietenul său, Nicu Covaci.
Nicu Covaci, fondatorul trupei Phoenix care a murit la vârsta de 77 de ani, a fost „unul dintre cei mai mari şi mai influenţi muzicieni din istoria rockului românesc„, este mesajul Ministerului Culturii.
„A trǎit pentru muzicǎ şi a fost o sursǎ inepuizabilǎ de inspiraţie pentru generaţii întregi de artişti. Nicu Covaci a plecat, dar lasǎ în urma lui o moştenire preţioasǎ pentru toţi iubitorii rockului de calitate. Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ în pace!„, a subliniat MC.
Scriitorul Şerban Foarţă, cel care a semnat versurile unora dintre legendarele melodii ale formaţiei Phoenix, povesteşte, într-o postare pe Facebook, cum i-a cunoscut pe membrii grupului, cum s-au născut „Mica Ţiganiadă” şi „Cantafabule”, cum a colaborat „mişto” cu Nicu Covaci mai cu seamă.
„Până la Mica Ţiganiadă, fusesem un timişorean prin (ad)opţiune, care, ştia, desigur, că „Phoenix”-ul există, care-i ascultase primul disc, cel cu Hei, tramvai… şi cu Canarul, din anii inocentei mode „retro”. Nu eram, însă, un fan „Phoenix”, – ceea ce nu sunt nici azi, orice „fanism” fiindu-mi străin dintotdeauna. Apoi, ca să fii fanul (fetişistul sau idolatrul) unui fenomen, trebuie să-l adori de la minimă distanţă. (Ceea ce, iarăşi, nu e cazul meu. – Să adaug, tot în paranteză, că n-am mentalitate de orfan; or, fanul tocmai asta are, de unde şi nevoia-i însăşi de o tutelă cvasi-paternală.) Un demi-fan al lor era Ujică, Andrei Ujică, tânărul meu amic -, ba, pe atunci, chiar mult mai tânăr (născut în ’51; iar eu, în ’42). El a venit la mine, într-o zi, spunându-mi că e zor-nevoie să scriem (sau, mai exact, să scriu) un text pentru băieţii de la „Phoenix”. Melodia exista, dar, fără vorbe, ea putea fi, cel mult, fredonată. Cine s-o fredoneze? În nici un caz, Andrei… Care a scos din buzunarul de la piept un petic de hârtie albă cu caroiaje albăstrii (dintr-un caiet de aritmetică, pesemne), pe care apăreau marcate silabele cu accent şi fără, adică schema metrică pe care urma s-o umplu cu nişte cuvinte. Trei rânduri a câte cinci liniuţe fiecare (trei drepte, două curbe): plus un al patrulea cu, numai, trei. Ritmul era trohaic; muzica, în schimb, necunoscută: o „auzeam” ca pe bătaia apatică a unui metronom. Am început să umplu schema vidă (cum torni metal topit într-o matriţă!) cu: Trec ţi-gani pe drum/ Dru-mu-i plin de fum,/ Fu-mu-i plin de scrum:/ Focardea… Cred că mă gândeam la M. R. P., la Cânticele-i ţigăneşti şi la elogiul unei libertăţi de tip anarho-romanţios, la antipodul celei definite ca „necesitate înţeleasă”! Cât despre strofele finale, care mimează limba ţigănească, am sunat-o, la Turnu Severin, pe mama, cerându-i să mi le dicteze pe silabe, ea amintindu-şi-le din copilărie, când, jucând diverse jocuri, acestea îşi aveau (ca şi acum?) propriile lor numărători (countings, comptines). Ăsta a fost debutul. Au urmat Anule, hanule, Muzica şi muzichia (pe ritmuri date, şi acestea, – punând la lucru o imaginaţie, cum spune Valéry, formală), plus textele de „umplutură” din Mugur de fluier (titlul îi aparţine amicului Victor Cârcu)„.
Cum i-a cunoscut pe Phoenicşi. „Trăiau în cantonament”
„Abia apoi i-am cunoscut pe Phoenicşi, la un concert al lor, de gală (la Clubul CFR din Timişoara), când, între altele, a avut loc premiera acestor viitoare hituri. Ne-am cunoscut în pauza concertului, – şi după. I-am frecventat, însă, sporadic, pentru că modul meu de viaţă nu era unul „de echipă”: scrisul presupune, din păcate, solitudine, ba chiar însingurare. Or, ei trăiau ca „în cantonament”. Ceea ce nu m-a împiedicat, ba dimpotrivă, să colaborez, „mişto”, cu ei. Cu Nicu Covaci, mai cu seamă, – care, am mai (tot) spus-o, avea bossă de boss! Un veritabil şef se naşte, nu se face. Eu, care nu prea am vocaţia asta, m-am pus la dispoziţia lui. Era, de altfel, foarte receptiv. (A acceptat, de pildă, să cânte în franceza veche, una de pe la 1200: „Monoceros est une beste…”, – în care eu vedeam un antidot al unui neaoşism cam haiducesc! (Compozitor avea să fie Josef Kappl, foarte inspirat melodic, ca şi, nu mai puţin, instrumental, cu evocatoru-i dublu flaut.) Înclinaţia pentru arhaic a lui Covaci coincidea, în parte, cu a mea, curios, la epoca aceea, de simbologie şi bestiarii.
Prin Andrei, îl cunoscusem, la Jimbolia, pe părintele M. Avramescu, alias Ionathan X Uranus, avangardist ironic şi mare simbolog, cu care… „jimbologizam”, în trei, – în pofida riscului, real, de a fi luaţi drept nişte „frontierişti” (şi, uneori, a unor martori inoportuni şi ignoranţi, care ştiam că dau raportul). Cantafabule-le, din asta au ieşit. Iniţiativa, literar vorbind, îmi aparţine. De fapt, pornisem de la numele de „Phoenix”. El nu putea rămâne o simplă etichetă, o firmă exterioară (şi cam naiv-grandilocventă); trebuia, adică, justificat organic sau lăuntric – nu, bineînţeles, ca nomen omen (ceea ce este mult prea prezumţios), dar la singurul mod posibil, acela cultural (sau simbologic). Pasărea Phoenix i-a „chemat” pe ceilalţi: Inorog, Aspidă, Vasilisc, Scarabeu, Calandrinon, Sirenă, Dulf… Ei nu erau eroi ai muncii socialiste (făcând, cel mult, figură de vagi ilegalişti), dar, graţie Phoenixului (pasărea şi grupul), li s-a dus buhul chiar şi pe stadioane, – până în ziua când, la fel de tainic cum se iviseră, au amuţit. Era prin ’76… Ca să devină resurecţională, cenuşa are, cred, nevoie de o „massă critică” anume. Care (mai) e aceasta?„.
Cântecul „Mica Ţiganiadă” este inclus pe al doilea album al formaţiei Phoenix, „Mugur de fluier”.
Ovidiu Lipan Ţăndărică, fost membru al trupei Phoenix, afirmă, după ce liderul acesteia, Nicu Covaci, a încetat din viaţă, că acesta a lăsat o moştenire muzicală extrem de importantă pentru rock-ul românesc.
„Drum în lumină, Nicu Covaci! Dragul meu prieten, ai lăsat o moştenire muzicală extrem de importantă pentru rock-ul românesc!„, a scris Ovidiu Lipan Ţăndărică.
Ovidiu Lipan Ţăndărică a fost baterist în trupa Phoenix, fondată de Nicu Covaci.
Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a postat, vineri seară, un mesaj pe Facebook după anunţul că liderul trupei Phoenix a încetat din viaţă, adăugând şi un fragment din versurile piesei ”Mugur de fluier”.
”Freamătul apelor şi foşnetul codrilor să te însoţească mereu! Drum lin, Nicu Covaci!”, a scris Mircea Geoană, în postarea pe Facebook.
Premierul Marcel Ciolacu a transmis un mesaj de condoleanţe după moartea liderului trupei Phoenix, Nicu Covaci. ”Mulţumesc! Phoenix a fost şi tinereţea mea”, a afirmat el.
”Apus peste apus/ Ce iute trece timpul/ Şi zorile s-au dus/ Ce rece bate vântul! Dumnezeu să îl odihnească în pace pe marele Nicu Covaci. Mulţumesc! Phoenix a fost şi tinereţea mea”, a transmis Marcel Ciolacu, vineri seară, într-o postare pe Facebook.
Un mesaj de rămas bun a avut și primarul Timișoarei, Dominic Fritz.
”Nicu Covaci a plecat. Vom deschide Casa de Cultură pentru toți cei care doresc să își reamintească de el și să își ia rămas bun. Voi reveni cu detalii. Muzica și personalitatea lui au marcat profund Timișoara. Generații de timișoreni au crescut, au trăit și au sperat cu muzica lui și a trupei Phoenix. În ajun de Ziua Timișoarei pierdem un Cetățean de onoare al orașului. Drum lin, Nicu Covaci, a transmis Dominic Fritz, într-o postare pe Facebook.
Nicu Covaci s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara. A fost compozitor, chitarist, pictor şi grafician, a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara.
