Reputatul avocat timișorean Cristian Clipa, profesor universitar la Facultatea de Drept a Universității de Vest și specialist în drept administrativ, dă un răspuns extrem de bine documentat și avizat la “zbaterile“ din opinia publică privind o legalitatea candidaturii lui Dominic Fritz la funcția de primar al Timișoarei.
Într-un editorial publicat în BanatulAzi și intitulat “De ce este legală candidatura d-lui. D.S. Fritz la următoarele alegeri locale?“, Cristian Clipa oferă toate răspunsurile celor care mai aveau îndoieli privind dreptul lui Dominic Fritz de a candida.
“Frământările de pe o platformă de socializare, precum și unele poziții „abrupte”, exprimate în presa locală (unele foarte „înțepătoare” la adresa subsemnatului), m-au determinat să scriu câte ceva despre legitimitatea candidaturii domnului D.S. Fritz, la proximele alegeri locale, ce se vor desfășura în România, la 9 iunie 2024. Scurta analiză pe care o voi face, în cuprinsul următoarelor rânduri, este determinată, în exclusivitate, de respectul pe care statutul profesional mă obligă să-l port corectei și, implicit, raționalei interpretări a normelor juridice chemate să reglementeze condițiile de participare a candidaților cetățeni europeni la următoarele alegeri locale. Astfel stând lucrurile, îndrăznesc să-i rog pe cititorii mei să citească acest text convinși fiind că, scriind aceste rânduri, subsemnatul nu este motivat ori mânat de vreun parti-pris politic. Dimpotrivă!!!
Din capul locului, se impune a fi observată împrejurarea că, la alegerile locale organizate în România, pot participa trei categorii de cetățeni, care se bucură, potrivit legii române, de dreptul de a alege și de a fi aleși: (i) cetățeni români; (ii) cetățeni români care posedă o a doua cetățenie, a unui alt stat membru al Uniunii Europene; (iii) cetățeni ai unui alt stat membru al Uniunii Europene. Principiul egalității de tratament, inclusiv în privința condițiilor pe care candidații la alegerile locale organizate în România, trebuie să le îndeplinească, nu se aplică automatist sau mecanicist, împrejurare pe care însăși legea o susține și o consacră. Fără a intra în alte detalii, este suficient să amintesc în acest loc faptul că principiul egalității de tratament se aplică între persoanele care aparțin aceleiași categorii și niciodată între persoane care aparțin unor categorii diferite. Astfel se explică de ce legea, birourile electorale și instanțele judecătorești disting între candidații cetățeni români, candidații cetățeni români care dețin și cetățenia unui alt stat al Uniunii Europene și, în sfârșit, candidații care posedă, în exclusivitate una sau mai multe cetățenii ale unui/unor alt/alte stat/e al/ale Uniunii Europene (altul decât România).
Premisa majoră de la care trebuie să plecăm în înțelegerea corectă a chestiunii analizate, este aceea că dreptul european prevalează în fața dreptului național – inclusiv în ceea ce privește modul în care se organizează și se desfășoară alegerile locale, în statele membre ale Uniunii Europene – și că interpretarea, respectiv aplicarea legii naționale în materie nu poate ineficientiza, paraliza sau restrânge aplicarea normelor de drept european, incidente în materia supusă scurtului meu comentariu [art. 148 alin. (2), (3) și (4) din Constituția României]. A două premisă majoră ar fi aceea că normele juridice chemate să guverneze materia alegerilor locale organizate în România, trebuie interpretate sistemic, dar în deplin respect pentru conservarea priorității dreptului european față de dreptul național. Plecând de la aceste două premise, cred că este cazul să enunțăm dispozițiile – europene și naționale (constituționale și legale) – incidente în materia organizării alegerilor locale din România (în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene):
a) art. 16 alin. (4) din Constituția României: „În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale (s.a.)”;
b) art. 20 alin. (2) lit. b) din T.F.U.E.: „Cetățenii Uniunii au drepturile și obligațiile prevăzute în tratate. Aceștia se bucură, printre altele, de (…) dreptul de a alege și de a fi aleși (…) la alegerile locale în statul membru unde își au reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acestui stat (s.a.)”;
c) art. 5 din Legea nr. 115/2015: „(1) Cetățenii Uniunii Europene care au domiciliul sau reședința în România au dreptul de a alege și de a fi aleși în aceleași condiții ca și cetățenii români, cu îndeplinirea prevederilor prezentei legi. (2) Cetățenii Uniunii Europene au dreptul de a fi aleși în funcția de consilier local și consilier județean, primar sau președinte al consiliului județean (s.a.). (3) În sensul prezentei legi, prin cetățenii Uniunii Europene se înțelege cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, altele decât România”;
d) art. 54 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice: „Cetățenii Uniunii Europene care nu dețin cetățenia română și au domiciliul în România au dreptul de a se asocia în partide politice sau de a se înscrie în partide politice în aceleași condiții ca și cetățenii români (s.a.)”;
e) art. 27 alin. (1) C. civ.: „Cetățenii străini și apatrizii sunt asimilați, în condițiile legii, cu cetățenii români, în ceea ce privește drepturile și libertățile lor civile (s.a.)”;
f) art. 86 alin. (1) C. civ.: „Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate (s.a.), cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege”;
g) art. 87 C. civ.: „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală (s.a.)”;
h) art. 88 C. civ.: „Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară (s.a.)”.
Raportat la dispozițiile mai sus citate, cred că sunt îndreptățit să observ următoarele:
(i) cetățeanul european poate fi membru al unui partid politic din România;
(ii) recunoașterea în favoarea cetățeanului european a dreptului de a se înscrie într-un partid politic din România, îi conferă automat acestuia și dreptul de a obține un mandat electiv, în condițiile stabilite de dreptul european și, în subsidiar, de dreptul național al statului în care cetățeanul european înțelege să candideze, în scopul obținerii unui astfel de mandat, având în vedere faptul că partidele nu sunt altceva decât organizații menite a se implica în competiția politică, în scopul obținerii exercițiului puterii în stat (la nivel național sau local, după caz);
(iii) dreptul european stabilește că cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene pot obține, în oricare dintre statele membre, mandate elective în administrațiile locale, sub rezerva îndeplinirii a două condiții: 1. să aibă reședința în statul în care aceștia candidează; 2. să îndeplinească condițiile prevăzute de legea națională autohtonă, sub rezerva subînțeleasă ca aceste condiții să nu intre în conflict cu principiul european enunțat sub punctul 1, respectiv să nu restrângă sau să nu împiedice aplicarea acestui principiu;
(iv) pentru a evita un conflict cu art. 20 alin. (2) lit. b) din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, art. 5 alin. (1) din Legea română cu nr. 115/2015 a stabilit alternativ că poate candida pentru obținerea unui mandat de ales local, cetățeanul european care are domiciliul sau reședința în România, respectiv în unitatea administrativ-teritorială în care acest cetățean candidează, în felul acesta fiind îndeplinită cerința impusă de legea autohtonă, anume aceea „în aceleași condiții ca și cetățeanul român”;
(v) în privința cetățeanului european, condiția domiciliului sau a reședinței se apreciază prin raportare la art. 87 și 88 din Codul civil român, în felul acesta fiind evitat conflictul cu art. 20 alin. (2) lit. b) din T.F.U.E., text care vehiculează, în exclusivitate, noțiunea de „reședință” și care, în varianta engleză a textului, trimite, în mod prevalent, la domiciliu (adică de locuință principală) și, în subsidiar, la cea de reședință (adică de locuință secundară), pe care nu o exclude;
(vi) așa cum am arătat și cu alt prilej, spre deosebire de art. 20 alin. (2) lit. b) Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, care vehiculează doar noțiunea de „reședință”, prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 (printr-o simplă enumerare alternativă) și cele ale art. 87 și 88 C. civ. (la nivel de stabilire a înțelesului) deosebesc între categoriile „domiciliu” și „reședință”, cărora însă le atribuie un numitor comun: „locuința persoanei fizice” (principală sau secundară); această din urmă împrejurare întărește ideea potrivit căreia condiția alternativ impusă cetățeanului european, care intenționează să obțină un mandat de ales local în România, de a avea „domiciliul” sau „reședința” în unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială în care candidează, este suficientă pentru a susține ideea atașamentului unui asemenea candidat față de colectivitatea pe care urmărește să o reprezinte, la nivelul sistemului instituțional al administrației publice locale din țara noastră;
(vii) cetățeanului european care deține și cetățenia română, i se vor aplica cerințele prevăzute, în exclusivitate, de legea națională, fiind lipsit de sens ca acest din urmă cetățean să poată candida la alegerile locale organizate în România, în calitate de cetățean european, atâta timp cât el deține și cetățenia română; pe cale de consecință, în cazul său, principiul egalității urmează să fie valorificat prin naturala lui includere în categoria celor care dețin, în exclusivitate, cetățenia română; pe cale de consecință, cetățeanul român care deține și o cetățenie europeană va putea candida la alegerile locale din România numai dacă face dovada că are domiciliul în unitatea administrativ-teritorială în care candidează.
Închei prin a mai observa și faptul că Decizia cu nr. 580/2022 a Curții noastre Constituționale a analizat – în limitele sesizării acestei instanțe – în exclusivitate, conținutul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, text care stabilește faptul că „au dreptul de a fi aleși consilieri, primari sau președinți ai consiliilor județene cetățenii cu drept de vot care au împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Constituția României, republicată”, fără însă a aborda, din perspectiva analizării constituționalității sale, prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, astfel că această decizie nu infirmă mai sus arătatele analize ale subsemnatului. În sfârșit, concluziile subsemnatului sunt susținute și, respectiv, confirmate, atât de poziția recent exprimată de Biroul Electoral Central, cât și de instanțele noastre judecătorești, care au avut ocazia să se pronunțe asupra legitimității candidaturilor depuse la alegerile locale ce urmează să se organizeze în România, la 9 iunie 2024, de către cetățeni ai unor alte state membre ale Uniunii Europene“, scrie Cristian Clipa..
