Un punct muzeal care aparţine de Muzeul Naţional al Banatului Timişoara va fi deschis în localitatea Parţa, aflată la mai puţin de 20 de kilometri de Timişoara, un proiect moștenit de administrația PNL a CJ Timiș de la administrația social-democrată PSDobra.
Acesta va găzdui o replică a singurului sanctuar neolitic, vechi de peste 6.000 de ani, care a fost descoperit în România.
Lucrările de amenajare de la Parţa au intrat în linie dreaptă, anunţă reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş. Au fost încheiate intervenţiile la acoperiş, pavaj, dar şi gardul de împrejmuire al punctului muzeal, ce va fi administrat de Muzeul Naţional al Banatului.
„În ceea ce priveşte stadiul, au fost finalizate lucrările la acoperiş, pavaj, sistemul de climatizare cât şi gardul de împrejmuire, care are un design deosebit, urmând a fi efectuate finisajele. Aspectul acoperişului este unul special, susţinut de forme de lemn construite din buşteni de 10 metri dintr-o singură bucată. Consiliul Judeţean Timiş şi Muzeul Naţional al Banatului, instituţie care va şi administra acest punct muzeal, vor pregăti inaugurarea construcţiei la finalul lunii aprilie, alături de reprezentanţi ai comunităţii regionale şi persoane interesate să promoveze investiţia realizată. Punctul muzeal din comuna Parţa va contribui la creşterea turismului local şi va fi un motor de dezvoltare pentru activităţi turistice culturale şi de agrement”, transmit reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş.
Pe lângă replica sanctuarului neolitic, vor fi expoziţii legate de săpăturile arheologice de la Parţa. Totodată, noul punct muzeal va fi o bază de cercetare pentru cei care doresc să mai facă săpături pe sit, întrucât doar o mică parte s-a descoperit până în prezent.
Construcţia punctului muzeal va avea un spaţiu deschis la înălţime, unde vizitatorii vor putea urca pentru a observa de sus sanctuarul.
Valoarea proiectului de punere în valoare a sanctuarului neolitic unicat este de 405.932,73 euro, suma provine din fonduri europene, prin Programul Interreg România – Republica Serbia.
Potrivit Muzeului Naţional al Banatului din Timişoara, sanctuarul este de formă rectangulară, de 11,6 m lungime şi 6 m lăţime şi este împărţit în două încăperi: încăperea A situată la est şi B, aflată în partea de vest a sanctuarului. În centrul acestuia, pe ambele părţi ale zidului despărţitor dintre cele două încăperi, era o masă altar pe care au fost descoperite o serie de obiecte care ne oferă o imagine despre ritualurile care erau practicate aici.
Încăperea A adăposteşte statuia monumentală aflată pe un soclu de lut decorat la capete cu motive meandrice. La extremităţile soclului sunt modelate două tavi de ofrande. Statuia este dublă şi redă două personaje, unul feminin, care are pântecul reliefat şi un altul care are un cap de taur modelat realist. Pe masa altar se află o vatră portativă iar lângă peretele despărţitor o cupă de lut de mari dimensiuni. Masa-altar din această încăpere a fost ulterior împărţită de un zid în două părţi. Pe acest zid au fost modelate capetele unor animale mici: oi, capre. În faţa statuii monumentale era o uşa străjuită de două coloane de lut, care erau terminate cu câte un cap de taur. Pe frunte şi bot, capetele erau decorate cu benzi incizate şi pictate cu roşu şi galben. Lângă această uşa era o a două deschidere, probabil o intrare de serviciu, care avea în partea superioară o nişă în care a fost descoperit un idol-bust în mărime naturală, perforat longitudinal, în care era fixat un craniu. În colţul încăperii au fost descoperite mai multe lame de silex foarte tăioase care erau folosite la scrificiile ritualice. În cadrul acestui ceremonial sângele rezultat din sacrificarea animalelor era depus în cupa de pe masa-altar. Aceste sacrificii aveau drept scop menţinerea bunăvoinţei divinităţii şi au la origine ideea sacrificiului primordial, al omorului primar.
Încăperea B, cu aceleaşi dimensiuni că şi cea anterioară, a fost divizată în două casete de dimensiuni apropiate. În prima dintre casete era un soclu de lut situat lângă o vatra portabilă susţinută de un suport de pari. Lângă aceasta a fost descoperită o mare cantitate de cenuşă precum şi resturi de la ofrandele aduse zeilor. Pe soclu era un idol-bust decorat pe piept cu incizii în zig-zag şi avea o perforaţie verticală în care era fixat un craniu de animal. În cealaltă casetă erau mai multe vase în care se depuneau ofrande. Într-unul dintre aceste vase, o amforă cu faţă umană, au fost descoperite oasele degetelor de la mâna unui om. Tot în acest spaţiu au fost găsite boabe de grâu carbonizate care provin de la ofrandele aduse zeilor, prin arderea ritualică a grăunţelor.
Peretele exterior, în staga întrării, avea un orificiu circular care tăia un disc de lut şi sub acest ansamblu, lipită pe perete, era o cupa de lut sub care se află un postament cu o râşnită de piatră. Acest complex se leagă de rasnitul cultic care avea menirea, că prin distrugerea învelişului material al seminţei, să elibereze forţele regeneratoare, germinative imobilizate în bobul de grâu. De asemenea prezenţa râşnitei alături de ansamblul compus din orificiul din perete şi de discul de lut adiacent, care simbolizează soarele şi luna, leagă acest ritual de cultul soare-luna, de ciclurile astronomice ale anotimpurilor.
Studiile atente efectuate asupra acestui ansamblu din sanctuarul de la Partă au demonstrat că numai într-o singură zi din an, la dată echinocţiului de primăvară, lumina soarelui pătrundea în încăperea A a sanctuarului şi se poziţiona pe capul de taur al statuii monumentale. Acest fapt demonstrează că, pe lângă rolul sau cultic deosebit, sanctuarul juca şi rolul de calendar, care marca începutul primăverii, a anotimpului regenerării naturii.
