Una dintre bijuteriile Timișului, Castelul de la Banloc, aflat azi în proprietatea Mitropoliei Banatului, trece în administrarea Consiliului Județean Timiș.
Anunțul a fost făcut de președintele CJ Timiș, Alfred Simonis.
“Este un loc care spune o poveste impresionantă cu regi și regine, dar un loc care s-a degradat teribil de-a lungul anilor. Din nefericire, astăzi găsim aici o paragină, însă una cu care avem un plan îndrăzneț: reabilităm castelul, îi redăm strălucirea de odinioară, punem în valoare tot ansamblul și îl includem în traseele turistice ale județului Timiș. Nu putem lăsa un astfel de loc să dispară“, a declarat, vineri, Alfred Simonis.
Potrivit șefului CJ Timiș a mai precizat că în continuare se vor căuta surse de finanțare pentru finanțare.
Castelul are pivniță, parter, etaj și pod.
Construit pe un plan în formă de „U”, castelul din Banloc este o clădire masivă, cu ziduri groase (cca. 1,25 m) din cărămidă arsă, cu fațada principală orientată spre sud, iar spre nord cu două aripi formând o curte terasată (curtea de onoare). Realizat în stil Renaissance, pe fațada de sud ca unic ornament, castelul avea un atic prevăzut cu blazonul din piatră Arhivat în 28 septembrie 2007, la Wayback Machine. al familiei Karátsonyi. Acest însemn heraldic a fost păstrat și după ce castelul a devenit propietatea Casei Regale a României, fiind dat jos după anul 1948. În fapt, a fost literalmente aruncat în fosa septică a castelului, unde părți din el mai sunt și acum (în 1997). Același însemn heraldic exista și pe un mozaic aflat în curtea de onoare a castelului. Tot aici mai era menționat anul „MDCCLIX”. Aticul a căzut definitiv la cutremurul din anul 1991, când a spart acoperișul și tavanul salonului de la etaj, făcându-se bucăți pe pardoseala camerei.
După Primul Război Mondial ocupația sârbă aduce primele devastări, prefigurând parcă jaful la scară mai mare ce va urma în anii 1948-1989. Grevat de datorii, ultimul conte Karátsonyi-Keglevich Imre vinde, în anul 1935, ceea ce a rămas din domeniu, inclusiv castelul și parcul, Reginei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II-lea al României.
Aceasta renovează întregul complex, castelul cunoscând astfel o ultimă perioadă de glorie.
După anul 1948 începe pustiirea. Imediat după plecarea reginei și alungarea angajaților, statuile parcului sunt vandalizate cu bâtele, arhiva și biblioteca – arse. Clădirea castelului a fost, pe rând apoi, atribuită Gospodăriei Agricole de Stat (1950-1956), Ocolului Silvic (1956-1958), apoi a devenit Casă de bătrâni (1958-1964). A stat abandonat aproape doi ani, apoi a devenit orfelinat (1966-1983) [2] și, prin schimb între Inspectoratul școlar și Leagănul de copii, școală cu clasele I-X (1983-1991). O parte a parcului este atribuită fermei agricole. În anul 1997 când am vizitat ultima oară Banlocul, printre turmele de vaci costelive și șoproanele de paie mucegăite, zăreai din loc în loc câte o statuie albă fără brațe și cu chipul mutilat, martor tăcut al vremurilor apuse.
