Proiectul „Amintiri necesare”, iniţiat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş şi dedicat maeştrilor Timişoarei, continuă cu o expoziţie de pictură semnată de Simion Lucaciu, care va rămâne pe simezele Galeriei Pygmalion până în 2 mai, fiind curatoriată de Adriana Lucaciu.
„Trăit printre furnalele hunedorene, arderea i-a devenit forma mentis care i-a modelat trăirile. Pe ea o simte în adâncimea sinelui, tensiunea ei o proiectează în afară, iar pictura transcrie fidel mişcarea sa în peisajele marine. ‘Anotimpul grav, zbuciumul valurilor, întrepătrunderea şi contopirea cerului în mare, toate au găsit (…), în structura mea intimă, rezonanţa de suflet’. Rezonanţa. Aceasta este poetica artistului care caută să prindă vibraţia lumii. Atent, închis în sine, ascultă şi, când reuşeşte să capteze frecvenţa misterului, reverberează taina prin culoare. Tablourile sale sunt cutii de rezonanţă în care se multiplică sensibil frumuseţea. Aşa l-am perceput pe Simion Lucaciu. Artistul care ‘străvedea’ esenţele. Pe care nu l-a interesat ‘pitorescul facil’, care nu îşi propunea să reproducă realist spaţiul, ci care dorea să găsească tonul unei stări de spirit care să pună în acord vibraţia interioară cu aceea a energiilor dinafară„, a spus artistul plastic timişorean Sorina Jecza, la vernisaj, despre pictorul Simion Lucaciu.
Următorul demers plastic din cadrul proiectului „Amintiri necesare” va purtat semnătura lui Szakacs Bela.
Simion Lucaciu s-a născut pe 5 aprilie 1928, în satul hunedorean Govăşdia. A urmat şcoala primară în Ghelar, unde mentorul spiritual al începuturilor i-a fost învăţătorul Mihuţ, care a sesizat preocupările elevului atras mai curând de desen decât de matematică şi i-a permis ilustrarea unei scene din poezia „Câinele soldatului” de Grigore Alexandrescu. Realizat pe un întreg perete al clasei, în cărbune din sobă, desenul a stârnit admiraţia dascălului, încurajând talentul elevului său. I-a sugerat mamei să-i cumpere de Paşti o cutie de acuarele, pentru că Simion „va fi pictor, nu preot”, cum ar fi fost dorinţa acesteia.
După terminarea liceului, a lucrat patru ani în cadrul Combinatului Siderurgic din Hunedoara, timp în care frecventează Cercul de Artă Plastică condus de pictorul Emil Brandis. În 1950, se înscrie la Institutul de Arte „Ion Andreescu” din Cluj, unde îi are ca profesori pe Aurel Ciupe şi Alexandru Mohi. După absolvire, locuieşte, lucrează şi expune în Timişoara, Arad şi Lugoj. În 1972, se stabileşte definitiv în Timişoara.
De-a lungul carierei sale prolifice, Simion Lucaciu şi-a pus semnătura pe lucrări expuse în 18 expoziţii personale şi alte zeci de expoziţii colective şi de grup. S-a bucurat de aprecierea publicului şi a criticii. S-a stins din viaţă, în urma unui tragic accident, în 22 septembrie 1997.
