Haine vechi cu o nouă viață, transformate în piese de vestimentație originale prin activități creative, păpuși din resturi textile, huse pentru cărți și șorțuri de bucătărie realizate din blugi uzați, sacoșe de cumpărături create din tricouri vechi, parada modei cu ținute second-hand, săli de clasă devenite mici ateliere de croitorie, schimb de haine și mai ales mai multă conștientizare cu privire la impactul social și de mediu al industriei vestimentare și al Fast Fashion în mod special – asta a adus proiectul „Cultura sustenabilității în școlile din Timișoara”, implementat de Asociația CRIES – Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare, pe parcursul acestui an.
Peste 700 de elevi, din 11 școli din municipiul Timișoara, au participat la cele 81 de activități educaționale organizate cu această ocazie.
Copiii au aflat cu ce preț vin hainele ”ieftine”, ce resurse implică procesul de fabricație și ce generează această industrie la nivel de poluare. De asemenea, ei au învățat cum să prelungească durata de viață a unui obiect vestimentar, prin activități creative, reparații sau acțiuni de donare, au învățat să citească etichetele, au aflat informații despre tipurile de materiale folosite și au văzut că moda poate fi și sustenabilă – ceea ce înseamnă practici etice de lucru, materiale prietenoase cu mediul, naturale, materiale reutilizate, tehnici de design circular, haine de calitate produse local, textile și modă durabile.
Proiectul a cuprins inclusiv un program de formare a cadrelor didactice privind educația pentru dezvoltare durabilă, precum și facilitarea unor vizite ghidate în cadrul expoziției „Free Fashion”, pentru o experiență în ”fabrica de Fast Fashion” – instalația interactivă realizată de Carina Bălan special pentru a atrage atenția asupra condițiilor de lucru din această industrie.
Artistă, designer și antreprenoare în domeniul modei sustenabile, Carina Bălan a invitat publicul să descopere nu doar ce se ascunde în spatele unora dintre brandurile “la modă”, ci și la o reflecție asupra obiceiurilor proprii de consum. Ea a fost selectată în urma unui apel pentru producție artistică lansat public de CRIES în cadrul proiectului, lucrarea propusă de ea fiind declarată câștigătoare.
Ce i-a impresionat pe copii din informațiile aflate prin proiect? Ce ar dori să schimbe la ei?
Lăsăm mai jos puțin din feed-back-ul lor, evidențiat de profesorii coordonatori:
„Doresc să evit Fast Fashion-ul și să îmi cumpăr haine second-hand sau de la companii mici” / „Să nu mai cumpăr în exces… Aș schimba felul în care cheltuiesc banii” / „Să mă opresc din obiceiul de a-mi cumpăra haine pe care le port numai o dată”.
„Nu am știut că muncitorii din industria textilă lucrează în condiții atât de grele. Nu știu ce am putea face noi… Singurul lucru ce pot să fac e să-mi cumpăr mai puține lucruri și să le folosesc mult timp”
„Să dăruiesc hainele pe care nu le mai folosesc”
„Aș cumpăra mai multe haine făcute 100% din materiale organice”
„Aș vrea să iau haine din surse mai sustenabile” / „Să fiu mai atentă ce și de unde cumpăr”
„M-a uimit ce multă apă necesită fabricarea unui tricou. Am aflat din filmele vizionate că producerea unui tricou necesită 2700 l de apă”
„Am aflat că industria textilă e poluatorul numărul doi din lume”
„Mi-a atras atenția faptul că eu sunt un om care poluează chiar dacă îmi pasă de lume…”.
