Eroii de război ai Regimentului 6 Artilerie Grea „Tribunul Axente Sever” au fost comemoraţi, sâmbătă, de urmaşii acestora, printr-un serviciu religios oficiat la Catedrala Mitropolitană din Timişoara, urmat de depunerea unei coroane la efigia dedicată lor de pe clădirea Muzeului Naţional al Banatului.
Istoricul Laurenţiu Mioc, nepotul unuia dintre veteranii Regimentului, a declarat, pentru AGERPRES, că soldaţii acestei unităţi erau foarte bine instruiţi şi s-au remarcat în luptele de pe frontul de est, din perioada 1941-1944.
„Unul dintre veterani povestea că în 17-19 iulie 1941, Regimentul român a primit ordin să distrugă două cazemate sovietice de supraveghere, aflate pe cealaltă parte a Nistrului, dar poziţia era dificilă. Comandantul Regimentului a ordonat ca din 75 de lovituri să fie rase cazematele, dar militarii nu aveau în stoc atâtea proiectile. Pe proprie răspundere, românii au deschis focul şi au retezat cazematele din doar 15 lovituri. După o astfel de ispravă, ofiţerul german de legătură nu a mai putut spune decât ‘Ah, die franzozisch schule!’ (Ah, şcoala franceză! – n.red.), pentru că artileriştii români erau instruiţi la şcoala de infanterie de la Fontainbleau, înainte de Primul Război Mondial”, a relatat Laurenţiu Mioc.
Regimentul a venit din campaniile de pe front cu ofiţeri decoraţi cu medaliile „Crucea de Fier” şi „Bărbăţie şi Credinţă”.
„Această aniversare este cea mai longevivă manifestare a veteranilor de război din Armata Română. Dacă în 1992 (anul lansării, n.r.) la ea participau 78 – 80 persoane, în prezent în Timişoara mai sunt doar câţiva urmaşi. În orice ţară civilizată, în care se menţine memoria celui de-al Doilea Război Mondial şi a bătăliilor în care au căzut eroii noştri, cred că memoria lor trebuie să fie menţinută şi cinstită, chiar dacă un singur om o face”, a punctat profesorul istoric Laurenţiu Mioc, iniţiatorul acestor aniversări anuale.
Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Catedralei Mitropolitane, al Muzeului Naţional al Banatului, al Brigăzii 16 Cercetare Supraveghere „Decebal” şi al Spitalului Militar de Urgenţă „Victor Popescu” din Timişoara.
Înfiinţat în 1923, Regimentul 6 Artilerie Grea Român a avut garnizoana de reşedinţă la Alba Iulia, în comuna clujeană Floreşti, Sibiu şi Timişoara. A participat la campania Armatei Române împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia (22 iunie 1941), sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor române ţi germane la trecerea Prutului (3 iulie 1941), trecerea Nistrului (17-19 iulie 1941) şi cucerirea Odessei (16 octombrie 1941), până la 23 august 1944.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a alăturat Naţiunilor Unite, a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acţiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eliberarea zonei petrolifere din Valea Prahovei, eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei (10-17 septembrie 1944) şi revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul naţional al României (25 octombrie 1944).
Pe placa comemorativă amplasată în Muzeul Naţional al Banatului se menţionează că „între anii 1940 – 1945, în acest castel şi-a avut sediul Regimentul 6 Artilerie Grea Timişoara, participant la cel de-al Doilea Război Mondial şi la apărarea Timişoarei. Comandanţii de regiment col Gheorghe Lipovan, Alexandru Galgoţi, Alcipiade Carozzi. În memoria celor căzuţi în luptele pentru apărarea patriei”.
„Bunicul meu, locotenent colonel Alexandru Galgoţi, a fost cel care, pe 26 august 1944, a mers cu o gardă întărită la comandantul Comandamentului Forţelor Germane şi i-a cerut să predea armele fără vărsare de sânge. Iar comandantul german i-a dat sabia în semn că a recunoscut înfrângerea Germaniei. ‘Domnule comandant, vă rog să predaţi arma şi să evitaţi vărsarea de sânge în oraş’, este apelul pe care locotenent colonel Galgoţi i l-a adresat comandantului german, recunoscut de cei care au asistat la acel moment istoric”, a relatat, pentru AGERPRES, dr ing Marius Mateaş, nepotul ofiţerului Alexandru Galgoţi.
