Fosta gimnastă Lavinia Miloşovici, campioană olimpică şi mondială, s-a născut la Lugoj, judeţul Timiş, la 21 octombrie 1976, potrivit lucrării „Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România” – Volumul I (Ed. Aramis, Bucureşti, 2002).
Este sportiva care, la Jocurile Olimpice de la Barcelona, din 1992, a obţinut ultimul 10 din istoria gimnasticii, notă obţinută în premieră de Nadia Comăneci la JO de la Montreal, în 1976, menţionează www.cosr.ro.
Lavinia Miloşovici a fost studentă la Facultatea de Educaţie Fizică a Universităţii din Timişoara.
A început activitatea la Clubul Sportiv Şcolar (CSŞ) Lugoj, apoi la CSŞ „Cetate” Deva. La club s-a pregătit cu antrenorii P. Şebu şi Mirela Sucală-Dicu, iar la lotul naţional cu Octavian Belu, Maria Bitang, Nicolae Forminte şi Toma Ponoran. Începe activitatea competiţională la vârsta de zece ani. A realizat o carieră sportivă de excepţie, participând la trei Campionate Europene (CE) de juniori şi seniori, şapte Campionate Mondiale (CM) şi la două ediţii ale Jocurilor Olimpice (JO), la care a obţinut 29 de medalii, din care 13 de aur. Deţine numeroase titluri de campioană naţională şi este câştigătoare a unui mare număr de campionate şi concursuri internaţionale.
Debutează în competiţiile internaţionale oficiale în 1991, la CE de juniori, unde câştigă două medalii de aur, la sol şi la sărituri şi una de argint la bârnă. Tot în 1991, participă la CM de seniori de la Indianapolis (SUA), cucerind medalia de aur şi primul său titlu mondial la sărituri, precum şi două medalii de bronz, la bârnă şi în proba pe echipe. După acest debut strălucitor, devine una dintre gimnastele de bază din noua generaţie, care a menţinut valoarea înaltă a gimnasticii româneşti pe plan internaţional.
În 1992 la CM de la Paris câştigă locul I la paralele, în 1993 la CM de la Birmingham locul I la bârnă şi medalia de argint la sărituri. A făcut parte din echipa care, la CM organizat separat pentru această probă, la Dortmund, în 1994, a cucerit medalia de aur şi un nou titlu mondial pentru România. La CM pentru probele individuale de la Brisbane, a obţinut două titluri de vicecampioană mondială, la individual compus şi sol şi o medalie de bronz la sărituri. În 1995, devine campioană mondială cu echipa la Sabae (Japonia), unde mai câştigă şi o medalie de bronz la individual compus, iar la CM din 1996 de la San Juan (Porto Rico), încă o medalie de bronz la sol. La CE din 1994, cucereşte titlul continental cu echipa şi în proba de sărituri, o medalie de argint la sol şi o medalie de bronz la bârnă, iar în 1996, două titluri europene, în proba pe echipe şi la sol şi o medalie de bronz la individual compus.
Străluceşte la JO din 1992, unde se impune prin cele două titluri de campioană olimpică, la sol (toţi arbitrii i-au acordat nota 10) şi la sărituri, o medalie de bronz la individual compus şi una de argint cu echipa, fiind considerată o adevărată stea a olimpiadei de la Barcelona. La JO de la Atlanta din 1996, în condiţii de concurenţă deosebit de dure, are o contribuţie însemnată la menţinerea echipei în plutonul fruntaş, prin medalia de bronz obţinută, la care se adaugă medalia de bronz la individual compus.
A fost declarată cea mai bună sportivă a României în clasamentul anilor 1992, 1993 şi 1995. Sportivă talentată şi devotată gimnasticii, Lavinia Miloşovici a triumfat în toate probele acestei ramuri de sport, impunându-se prin exerciţii cu grad sporit de dificultate, executate cu siguranţă şi sensibilitate. A constituit un adevărat exemplu şi factor mobilizator pentru colegele de echipă, notează Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România.
În Codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (FIG), un element tehnic la bârnă îi poartă numele – urcare Miloşovici (rondad salt grupat înapoi cu revenire în poziţia călare).
Pentru rezultatele obţinute şi pentru contribuţia adusă la reprezentarea gimnasticii feminine româneşti, i s-a acordat titlul de Maestră emerită a sportului. S-a retras din activitatea competiţională oficială după JO din 1996. În anul 2000, i s-a conferit Ordinul naţional „Pentru Merit”, în grad de ofiţer.
După retragerea din activitatea competiţională, „Milo”, cum a fost alintată, s-a reîntors în Lugoj, unde şi-a început activitatea de antrenor.
Lavinia Miloşovici a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame, cu prilejul unei ceremonii desfăşurate la Petroleum Club din Oklahoma City, SUA, la 14 mai 2011.
