Dominic Fritz la Gala Libertății dedicată celor 35 de ani de la Revoluție: Trăiască Timișoara liberă – Timișoara a pătruns prin granițe închise unde comunismul a împins spre izolaționism

Primăria Timișoara a marcat vineri 35 de ani de când Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism, printr-o gală festivă dedicată libertății. 

„Gala Libertății” a fost un prilej de a reflecta asupra luptei pentru libertate și de a evalua cum valorile acelei ere se reflectă în Timișoara de azi.

Gala Libertății a propus revizitarea emoțiilor și gândurilor care au propulsat revolta pe străzile orașului, dar și o celebrare a prezentului democratic de care ne bucurăm datorită sacrificiului eroilor din decembrie 1989.

Cu această ocazie, primarul Dominic Fritz a adus un omagiu curajului și sacrificiului celor care au ieșit în stradă în Decembrie 1989.

Dragi revoluționari din 89,

dragi revoluționari de astăzi,

ambassadors, dear guests from our twin cities,

dragi timișoreni,

astăzi celebrăm setea pentru libertate care a fost întotdeauna în ADN-ul Timișoarei.

În 1956, studenții timișoreni și-au riscat viitorul din solidaritate pentru lupta vecinilor maghiari împotriva dictaturii bolșevice.

În anii 70, timișorenii au căutat libertatea prin muzică rock, prin literatura germană de la Aktionsgruppe Banat, prin laboratoarele de arte vizuale ale grupului Sigma.

În anii 80, au prins gust de occident și au învățat sârbă uitându-se la emisiuni la televiziunea yugoslavă.

Timișoara a căutat libertatea, mereu.

Unde comunismul a impus omogenizare, Timișoara și-a celebrat diversitatea.

Unde comunismul a împins spre izolaționism, Timișoara a pătruns prin granițe închise.

Unde comunismul a blocat credința, Timișoara a stat în genunchi și cu zeci de mii de glasuri a rostit ”Tatăl Nostru”, pentru că da, exista ceva mai mare, mai important decât ideologia dictatorului.

După 35 ani de libertate, ne întrebăm: când suntem liberi, oare mai avem nevoie de sete de libertate? Un oraș eliberat pentru ce mai luptă?

Când ne-am apucat acum câteva luni să concepem seria de evenimente din aceste săptămâni pentru a celebra și comemora 35 ani de la revoluție, nu știam că România va fi într-o criză a democrației atât de evidentă, profundă, atât de înspăimântătoare, că nu mai trebuie să explici nimănui despre fragilitatea libertății.

E oare posibil că atunci când nu ținem vie setea pentru libertate…să ne saturăm de ea?

Misiunea Timișoarei de a ține vie setea pentru libertate nu este una ușoară. Setea nu este un sentiment plăcut. Să trăiești conștient că prezentul nu este suficient, că se poate mai bine, să nu taci când zgomotul ne amenință, să confrunți răul în loc să te retragi în iluzia izolării – toate acestea costă energie, individual și pe noi ca o comunitate.

În 1989 chiar au costat vieți. Poate și acest gând e mai degrabă paralizant, nu, nu suntem pregătiți să ne dăm viața pentru un ideal, cine ar fi? … dar nici ei n-au fost pregătiți. 

Și tocmai pentru că e greu, tocmai de aceea mesajul într-o zi ca astăzi, pe lângă recunoștință pentru toți cei care s-au riscat pentru setea lor de libertate, acel mesaj nu poate fi doar despre cum e important să luptăm în continuare.

Nimeni nu poate lupta o viață întreagă fără să obosească.

Nimeni nu poate trăi din sete.

Trebuie să mai și potolim setea.

Misiunea Timișoarei de a înnoi și întări constant fundamentul unei societăți libere este posibilă doar când e alimentată nu numai de spirit de luptă, nu numai de voință de sacrificiu, ci când e alimentată de lumină, de speranță, de iubire.

Libertatea nu este o stare de fericire perpetuă, ci tocmai deschiderea pentru a ne încărca cu lumină și speranță indiferent cât de mare este întunericul.

Iar noi, ca oraș, ne încărcăm cu speranță atunci când investim în cultură, atunci când stimulăm excelența în educație, indiferent dacă vorbim de un liceu de elită sau o școală de cartier, ne încărcăm cu speranță atunci când ne întâlnim vecinii în spații publice de calitate sau atunci când ne simțim valorizați la locul de muncă.

Speranța, la fel ca setea, este orientată spre viitor, este mereu fragilă și niciodată împlinită pe deplin, dar e conștientă de posibilitățile nelimitate ale umanității atunci când găsim valoare în semenii noștri.

Asta este menirea unui oraș, asta este menirea Timișoarei, să hrănească mereu încrederea noastră în valoarea semenilor noștri. Prețuim acele momente mici și mari în care acest lucru s-a întâmplat și se întâmplă.

Momentul cel mai grandios în care am găsit putere în valoarea semenilor noștri a fost în aceea zi de eliberare acum 35 ani. Azi suntem profund recunoscători pentru el și pentru toți cei care l-au făcut posibil. Azi reînnoim promisiunea solemnă a Timișoarei nu doar de a nu uita, ci de a recrea multe astfel de momente în viață noastră de zi cu zi.

Ne încărcăm cu speranță pentru a ne alunga setea, din nou și din nou, în lungul nostru drum spre libertate.

Trăiască Timișoara liberă!

Vă mulțumesc“.

Dominic Fritz: lăsați familia mea în pace

Primarul Timișoarei a reacționat la informațiile apărute în spațiul public conform cărora se mută într-o casă de 300.000 de euro. “M-am obișnuit, din ziua în care mi-am declarat candidatura la…

Recomandările noastre

Cele mai citite articole