Copii şi tineri mutilaţi după ce îşi fac selfie-uri pe trenuri.
Medic: „Pielea e pur şi simplu carbonizată. Ajung acasă cu o altă viaţă, nu mai sunt cei care erau înainte”.
În jur de 10 cazuri anul acesta tratate în Bucureşti, alte 3 la Timişoara.
Dr. Raluca Alexandru, purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic de Copii Grigore Alexandrescu din Capitală atenţionează asupra numărului mare de cazuri de copii şi adolescenţi electrocutaţi pe vagoanele de tren, înregistrat anul acesta. Ultimul caz de acest fel este al unui copil de 12 ani din Prahova care are arsuri pe 80% din suprafaţa corpului după ce s-a urcat pe un vagon al unui marfar, pe data de 7 septembrie. Medicii i-au făcut atunci o primă intervenţie, constând în incizii de decompresiune, iar pe 12 septembrie intervenţii de grefare. Starea lui este în continuare gravă. Medicul trage încă o dată un semnal de alarmă legat de copiii şi tinerii care se expun astfel unui pericol major, la unitatea sanitară ajungând frecvent astfel de cazuri. Este un mecanism dublu, explică medicul, atât prin electrocuţie, cât şi prin flamă electrică, arsurile ajungând până în straturile profunde ale pielii.
“Copilul este în stare extrem de gravă, are arsuri pe 80% din suprafaţa corpului, a fost intubat, ventilat mecanic, ulterior reuşim să-i facem intervenţiile chirurgicale de grefare, în 12 septembrie s-a produs prima intervenţie de grefare, adică se înlocuieşte pielea care este arsă, cu piele sănătoasă, atât cât se poate, resursele lui sunt limitate, la 80% din suprafaţa corpului riscul de deces este destul de mare. Arsurile sunt extrem de grave, producerea este dublă, atât prin arc electric, deci prin electrocuţie, cât şi prin flamă electrică, deci practic iau foc hainele, deci şi prin flacără, este un mecanism dublu. În cazul celor care se urcă pe tren se produce o arsură la un voltaj foarte mare, o electrocuţie la 34.000 de volţi, uneori se soldează direct cu deces la locul faptei, rar se întâmplă ca pacienţii să trăiască şi să ajungă la spital, în final sunt arsuri foarte grave care necesită tratament îndelungat, de cel puţin două luni de spitalizare, dacă nu apar complicaţii, bineînţeles şi ulterior viaţa este altfel, rămân cu semne pe viaţă, ulterior chiar încă un an, doi ani este o muncă susţinută din partea lui şi a familiei pentru recuperare. Din păcate, în fiecare an ne confruntăm cu un număr de pacienţi, care poate să fie în jur de 10 pacienţi pe an care ajung la noi cu astfel de arsuri, este trist pentru că un astfel de eveniment poate fi evitat uşor, nu este nevoie să ne urcăm pe tren, nu avem nevoie să ne urcăm pe vagoanele de tren indiferent dacă sunt pe o linie moartă sau nu, deasupra este un voltaj foarte mare, nu trebuie să atingem liniile electrice, să ne aflăm în apropierea lor pentru că se va produce un arc electric care va produce această nenorocire. Este ceva foarte grav care se poate evita. Cazuri sunt şi sunt nenumărate. Am avut două, acum mai avem trei, la o lună, la două luni aproape vine câte un caz. Ar trebui conştientizat de către populaţie acest lucru”, a explicat medicul.
Viaţă schimbată major după un asemenea eveniment tragic. Arsurile necesită intervenţii chirurgicale repetate iar îngrijirea specifică este una de durată. „De cele mai multe ori spun că nu au ştiut sau că s-au urcat crezând că nu li se întâmplă”, a spus medicul despre ce le răspund copiii care ajung într-o asemenea situaţie gravă.
„Majoritatea am reuşit să-i tratăm şi să ajungă acasă, dar ajung acasă cu o altă viaţă, sunt altfel, nu mai sunt cei care erau înainte, se schimbă totul, li se schimbă înfăţişarea, nu este faptul doar că trăieşte, ne bucurăm că trăiesc, reuşim să-i scăpăm şi să trăiască, la arsuri extrem de grave, de 60-80%, dar trebuie să se conştientizeze acest lucru, să nu se mai urce pe vagoanele de tren, este păcat de ei şi de familia lor. Ceilalţi sunt la fel, tot la fel se întâmplă, se urcă pe vagoanele de tren, acelaşi lucru, arsuri grave, arsuri profunde, asta se produce, care necesită intervenţii chirurgicale repetate, nu sunt arsuri care să se vindece pe un simplu pansament. De cele mai multe ori spun că nu au ştiut sau s-au urcat crezând că s-au mai urcat şi altă dată şi nu li se întâmplă, pentru că probabil că şi condiţiile atmosferice pot favoriza acest lucru şi se întâmplă uneori ca un copil care este mai mic de statură să nu ajungă la nivelul respectiv, dar în momentul în care s-a ridicat în picioare sau este unul mai înalt, se produce acest arc electric. Ei asta ne spun, că nu au înţeles, că nu ştiau, o altă fată care este încă internată a spus că ea s-a gândit că doar dacă este legat la locomotivă poate să producă acest lucru, ceea ce nu este adevărat, indiferent de ce este, vagon, orice, în momentul în care te apropii…un alt băiat s-a electrocutat pentru că a traversat calea ferată cu o undiţă în mână şi a atins undiţa de firele de înaltă tensiune. Orice, deci în momentul în care ne apropiem de o cale ferată care este electrificată, trebuie să evităm sau să trecem foarte încet şi foarte jos, nu avem voie să ne căţărăm pe nimic”, a atras atenţia Dr. Raluca Alexandru.
Ce văd medicii când operează cazuri grave: arsuri foarte profunde, piele carbonizată, zone necrozate. Recuperarea după perioada acută este îndelungată şi complexă. Familiile afectate primesc inclusiv ajutorul unui psiholog.
“Arsuri foarte profunde, pielea este pur şi simplu carbonizată, ajunge până în straturile profunde uneori, dacă există loc pe unde a intrat, dacă cumva a fost o electrocuţie în care a avut şi ceva în mână şi i-a intrat curentul electric, acolo e chiar o necroză, se ajunge până în straturile foarte profunde. Rămân pur şi simplu mutilaţi pe viaţă, este păcat. Noi tot timpul am atras atenţia, am încercat să facem campanii de presă, şi cei de la CFR au mai făcut astfel de campanii, ar trebui să se oprească acest fenomen, ei se urcă să-şi facă selfie, că de sus de acolo se vede mai frumos. După ce se externează, timpul de recuperare este 1 an, 2 ani, susţinut zilnic, în care trebuie să fie implicat atât el, cât şi familia pentru recuperare cât de cât să fie funcţional, cât de cât să revină la viaţa normală. Dar el nu va mai fi niciodată acelaşi copil. Avem psiholog la astfel de cazuri, psihologul intervine, vine şi stă de vorbă atât cu familia, cât şi cu copilul, în general copiii cu adolescenţi, sunt peste vârsta de 12 ani, 13, până la 15, 16 ani, aceştia ajung la noi, dar am înţeles că sunt şi tineri de 20 de ani care au ajuns la adulţi sau care au murit pe loc acolo. Acest lucru ar trebui să fie interzis, pur şi simplu, nu avem voie să ne urcăm pe vagoanele de tren”, a declarat Dr. Raluca Alexandru.
Dr. Panche Taskov, medic primar chirurgie plastică şi medic coordonator al Unităţii de Arşi Grav de la Timișoara trage la rândul său un semnal de alarmă. Numai anul acesta au fost îngrijite la Timişoara trei cazuri grave ale unor tineri în vârstă de 19 ani.
Unul dintre cazuri este al unui pacient care în acest moment este imobilizat într-un scaun cu rotile din cauza traumatismelor grave.
„În ultima perioadă am avut câteva cazuri, de momente de teribilism de a se urca pe vagon, pe trenuri pentru a face un selfie sau de a demonstra un mare curaj. De multe ori se soldează din păcate cu un eveniment destul de neplăcut, cu politraumatisme, nu numai arsura este cea care ridică problematică ci de cele mai multe ori un politraumatism. Este foarte greu de manageriat, din toate punctele de vedere. Toţi cei trei pe care i-am avut în ultima perioadă, chiar în ultimul an, au vârsta de 19 ani, destul de tineri. Toţi trei au suferit politraumatisme şi arsuri pe aproximativ 50% din suprafaţa corporală. Unul dintre ei chiar a rămas paraplegic, este student la psihologie şi urmează să facă practică şi voluntariat chiar în cadrul unităţii unde a fost iniţial tratat. Viaţa este mult prea preţioasă pentru a fi riscată pentru un moment de adrenalină sau pentru a impresiona pe cineva. Cu siguranţă conştientizarea pericolelor şi educaţia în acest sens sunt absolut cruciale. Din păcate nu toţi au acceaşi soartă cum au avut cei trei tineri, nu toţi au această şansă, acest mesaj nu este doar un avertisment, pur şi simplu un apel la responsabilitate. Necesită o spitalizare de lungă durată, cu siguranţă nu ne oprim după partea acută, de cele mai multe ori revin cu tot felul de sechele, tratamentul nu se bazează numai pe partea chirurgicală, este foarte necesară kinetoterapia şi integrarea psiho-socială ulterioară”, a explicat dr. Panche Taskov.
Foto: arhiva
Sursa: news.ro
