Consiliul Județean Timiș a alocat, miercuri, 83.300 de lei comunei Bogda pentru plata unui Studiu Istoric necesar proiectului PNRR „Reabilitarea caselor tradiționale din Charlottenburg”, așa cum puteți citi în articolul Buletin de Timișoara.
Administrația județeană a justificat, conform documentelor oficiale, alocarea banilor prin faptul că: ”Primăria comunei Bogda a solicitat acordarea unui ajutor financiar pentru plata unei facturi neplătite din data de 19.03.2025, din cauza lipsei resurselor financiare, respectiv suma de 83.300 lei”.
Culmea este că alocarea bugetară este pusă la îndoială chiar de primarul PSD al comunei Bogda, Iasmin Iovănuț.
Edilul a comentat pe pagina de Facebook a Buletin de Timișoara la articolul citat și a precizat următoarele:
”Primaria Bogda, in ianuarie 2025, a avut un excedent cumulat in suma de 2.499.134 lei (bani destinati sectiunii „dezvoltare”)! Observ un apetit al unora de a se exprima asupra unor chestiuni fara sa fie corect si obiectiv informati . Studiul istoric, imperios necesar implementarii proiectului „Reabilitarea a 12 case traditionale in satul rotund Charlttenburg”, nu a fost eligibil in finantarea PNRR-ului (Componenta C11 – Turism si Cultura) si din acest motiv am solicitat sprijinul CJT. Pe aceasta cale doresc sa multumesc d-lui presedinte Alfred Simonis si d-lui vicepresedinte Alexandru Iovescu pentru receptivitatea aratata ! Daca se gestioneaza rational resursele, fie ele si limitate, nu o sa se ajunga niciodata la faliment!”.
Comentariu primarului ridică brusc mari semne de întrebare privind alocarea bugetară și legalitatea ei.
Pentru că… Intervin probleme juridice după declarația primarului
Din punct de vedere juridic repartizarea banilor s-a bazat pe art. 36 din Legea 273/2006 care prevede câteva utilizări distincte ale fondului de rezervă la dispoziția Consiliului Județean:
(a) pentru cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în cursul anului;
(b) pentru înlăturarea efectelor unor calamități naturale;
(c) pentru ajutoare către alte UAT (comune, orașe etc.) aflate în situații de extremă dificultate;
(d) mai există și cazul ajutoarelor către UAT din statele vecine în context de conflict/refugiați.
Cheltuieli urgente/neprevăzute se referă la bugetul la dispoziția Consiliului (adică la nevoi ale propriei instituții/ord. principal de credite) — nu legitimează, de sine stătător, transferuri către alte UAT, fără proba dificultății extreme, așa cum prevede Ministerul Finanțelor.
Pentru transferuri către alte UAT legea introduce filtrul suplimentar „situații de extremă dificultate”.
Pentru „situație de extremă dificultate”, nu există în lege o definiție, dar practica juridică și logica normei trimit la împrejurări excepționale, nu la acoperirea unor cheltuieli curente, previzibile sau rezultate din planificare bugetară deficitară.
Faptul că factura este din martie, iar cererea către CJ Timiș este din iunie și aprobarea în septembrie face dificil de susținut caracterul „urgent/neprevăzut” la modul obiectiv.
În plus, existența unui excedent local reduce credibilitatea încadrării în „extremă dificultate”. Dacă problema era doar de eligibilitate PNRR, soluția firească era rectificarea bugetului local/realocări între capitole, avea tot timpul din lume, și nu externalizarea datoriei către la fondul de rezervă al CJ Timiș.
Poate alte primării, fără excedent bugetar, chiar aveau nevoie de banii respectivi, care astăzi nu mai există.
Fondul de rezervă, folosit dincolo de litera legii
CJ poate folosi fondul pentru „cheltuieli urgente sau neprevăzute”, dar acest temei nu înlocuiește condiția „extremă dificultate” atunci când banii se dau altui UAT. În documentele oficiale, CJ încearcă să bifeze ambele noțiuni („urgență” + „extremă dificultate”), însă urgența e greu de probat după 6 luni de la scadența facturii, iar „extrema dificultate” e contrazisă chiar de excedentul declarat.
Așadar, decizia a fost justificată prin invocarea „situației de extremă dificultate” a primăriei, dar analiza documentelor arată că alocarea este cel puțin o forțare a legii, și are un risc major de a fi cenzurată la controlul de legalitate al prefectului sau de Curtea de Conturi ca utilizare inadecvată a fondului de rezervă pentru o cheltuială ce putea fi acoperită din bugetul local prin rectificare.
Fără calamități sau conflict și fără o „extremă dificultate” obiectiv demonstrabilă, alocarea CJ Timiș este vulnerabilă juridic și poate fi contestată ca utilizare nelegală.
Prostia bugetară nu este „extremă dificultate”
Un element esențial scapă celor care au votat alocarea: prostia și incompetența în construirea și gestionarea bugetului local nu pot fi echivalate cu „situații de extremă dificultate”. A eticheta neglijența sau lipsa de planificare drept „dificultate extremă” înseamnă a transforma fondul de rezervă într-o pușculiță pentru cine nu știe să-și facă temele financiare.
Primarul Bogda vs. șeful său de partid
Paradoxul atinge însă cote ridicole prin chiar declarațiile oficiale. Primarul PSD din Bogda, Iasmin Iovănuț, a scris, așa cum am arătat mai sus, pe rețele sociale, că primăria avea în ianuarie un excedent cumulat de 2.49 milioane lei. Așadar, bani existau.
În același timp, șeful său politic și președinte al CJ Timiș, Alfred Simonis, a justificat alocarea, în plenul Consiliului Județean, prin faptul că primăria mică nu are bani și trebuie ajutată.
“Punctual în acest caz indiferent de natura problemei tot ar fi trebuit să intervenim, deoarece fiind o primărie mică nu avea de unde să suporte suma de bani“, a spus Alfred Simonis în fața consilierilor județeni.
Practic, declarația primarului anulează argumentul președintelui CJT și îl expune pe acesta unui ridicol evident: alocă bani „pentru lipsă de resurse”, deși edilul recunoaște public că banii există.
Dar discuția aceasta probabil cei doi o vor avea la partid.
Cazul Bogda arată cum, în Timiș, o simplă hârtie, o banală solicitare, lipsită de un temei evident, devine pretext pentru a acoperi slăbiciunile administrative și a proteja politic primari incapabili să-și gestioneze corect bugetele.
Însă, nu este problemă, la Consiliul Județean reorganizarea trece, iar “valorile“ rămân.
