Turiştii străini care vizitează Capitala Europeană a Culturii Timişoara 2023 sunt atraşi mai ales de clădirile monumentale construite în perioada suveranităţii Coroanei de la Viena şi de poveştile din spatele acestora, de traseul Revoluţiei din Decembrie 1989, de mâncărurile tradiţionale, mai ales de sarmale şi mititei serviţi cu o bere sau cu un vin de producţie locală.
Preşedintele Breslei Ghizilor, Ludovic Satmari, a declarat că oaspeţii străini sunt atât de atraşi de Timişoara încât mulţi dintre ei revin sau le recomandă oraşul prietenilor sau rudelor, care vin aici, la rândul lor, cu alţi turişti.
Cel mai important aspect pentru ca Timişoara să devină o atracţie cât mai vizibilă pentru tot mai mulţi vizitatori rămâne promovarea oraşului prin toate mijloacele, potrivit ghidului turistic Ludovic Satmari.
„Creionez tururi ale oraşului mai ales după ce văd reacţiile turiştilor, pentru că eu, iubind oraşul, aş putea fi subiectiv. După parcurgerea unor trasee, la sfârşit, oaspeţii îmi spun că sunt fascinaţi de ceea ce au văzut în oraş, de potenţialul oraşului, de clădirile care se şi renovează. Ei caută mai ales să viziteze oraşul, să afle povestea oraşului, povestea din spatele faţadelor, caută să se plimbe prin parcurile frumoase ale cetăţii, să meargă cu vaporaşul pe Bega, să viziteze cartierele istorice, să afle povestea Timişoarei evreieşti, să facă un tur al art nouveau, să vadă Bastionul cetăţii; caută zonele pietonale, întreg centrul Timişoarei reprezintă cea mai mare zonă pietonală din ţară, cu multe terase foarte plăcute. Le place liniştea oraşului, aerul curat, mâncărurile bune, turul Revoluţiei, care este căutat mai ales de turiştii americani, pentru care comunismul rezonează mai mult decât istoria secolelor XVIII-XIX ale Europei. Sigur, turiştii încearcă să găsească atât mâncare tradiţională, cât şi băuturi locale şi vor să bea o bere locală întotdeauna. La mâncăruri, fiecare mănâncă cel puţin o dată o mâncare tradiţională românească, cel mai mult le plac sarmalele, micii, papanaşii, de care sunt foarte încântaţi, după ce gustă„, a detaliat Ludovic Satmari.
În Timişoara sosesc turişti mai ales din locurile unde sunt zboruri directe, din oraşe ale Italiei, Germaniei, Spaniei, Marii Britanii, dar şi turişti americani, din Australia şi Extremul Orient. Turiştii care vin de pe alte continente nu vin neapărat pentru Timişoara, ci includ Timişoara într-un circuit mai mare, cu ţări din zona balcanică sau din Ungaria.
„Nu ştiu dacă străinii vin pentru spectacole, dar ştiu că merg la spectacole, mulţi caută să cumpere bilete la Operă sau la Filarmonică sau vin când sunt festivaluri, precum Festivalul de jazz sau cel de Teatru„, punctează Satmari.
Potrivit ghidului turistic, sunt şi turişti care au revenit sau care au venit la recomandarea unor prieteni sau rude care au fost aici şi că este foarte frumos.
„De la deschiderea oficială a Timişoarei CCE 2023, din luna februarie, cred că se simte o creştere a numărului de turişti care au poposit la noi, dar suntem abia a început sezonul. Una dintre probleme a fost războiul din Ucraina şi care s-a resimţit din punctul de vedere al numărului de turişti, mai ales anul trecut, când conflictul armat era la început şi multe grupuri de turişti şi-au anulat vizita, chiar dacă ştiau că la noi nu e război, dar suntem în proximitate şi ei voiau să fie mai siguri, amânându-şi vizita. Dar, pe finalul anului trecut au început să revină, dându-şi seama că suntem o ţară sigură„, adaugă Ludovic Satmari.
Potrivit primarului Dominic Fritz, din luna februarie, în Timişoara au sosit peste 100.000 de turişti.
„Foarte puţini, chiar şi dintre timişoreni, cunosc faptul că în Biserica Piaristă, care are şi o mănăstire, împărăteasa Maria Tereza a participat la o mesă, iar în anul 1809, când Napoleon intra în Viena, Coroana Sfântului Imperiu a fost adusă de la Viena şi ascunsă în subsolul acestei biserici. (…). În anul 1307 vine aici pentru prima dată regele Carol Robert de Anjou, care a văzut partea colinară a locului, singurul unde nu era apă şi a spus ‘aici am să ridic un castel şi o să stau’. În 1317 şi-a adus întreaga familie şi cu dieta sa de la Budapesta se stabileşte aici, în parterul Castelului Huniade. De aici a condus de Anjou destinele imperiului timp de 12 ani. A avut un destin dramatic, i-a murit soţia, Ecaterina, răpusă de maladiile vremii, în amintirea căreia a ridicat biserica Sfânta Ecaterina, retrasă, cu o mănăstire în spatele clădirii, pe cea mai ciudată stradă din Timişoara„, povesteşte Luciana Ianculescu.
Din perioada ocupaţiei otomane, sub Eger Hainul, pe actuala clădire a Primăriei Vechi, actuala Facultatea de Muzică, se mai păstrează o placă de marmură cu o inscripţie în limba turcă, care face referire la faptul că ”Această baie a fost ridicată în vremurile de groază, sub Ibrahim Ehan”.
Turiştii străini pot afla şi despre faptul că pe strada Alba Iulia, între Piaţa Operei şi cea a Libertăţii, se circula cu barca, în evul mediu, că aici exista o renumită manufactură de mătase, iar mătasea de aici ajungea la Viena, unde doamnele de la Curtea Vienei erau îmbrăcate în toalete de mătase făcute la Timişoara, pe vremea lui Mercy, la 1723.
De asemenea, turiştii pot afla că teoria neeuclidiană, ”născută din nimic”, a fost zămislită aici de tânărul matematician Janos Bolyai, că prima dragoste a lui Beethoven îşi doarme eternitatea în această cetate, despre florarul Muhle, învestit de însuşi împăratul Franz Iosef ca „florar al Curţii de la Viena” sau că din petalele trandafirilor cultivaţi aici se făceau parfumurile Chanel, iar superbul vals „Valurile Dunării” a fost compus de timişoreanul Iosif Ivanovici şi nu de Strauss, sau că pentru scriitorul Camil Petrescu Timişoara era Heidelberg-ul tinereţii sale.
Vizitatorii sunt fascinaţi să afle că la sfârşitul secolului XIX, edilii Timişoarei aveau bani suficienţi cât să dea oraşul pe mâna tânărului arhitect Szekely Laszlo, de 33 de ani, sărac, dar foarte priceput, cu studii făcute la Budapesta pentru că nu avea bani de nivelul Vienei, care a creat imaginea oraşului de astăzi. Acesta a construit Corso, între Operă şi catedrală, cu toate palatele, cu excepţia palatului Lloyd,
Timişoara a stat şi sub semnul muzicii, pe aici trecând compozitori renumiţi, de la Franz Liszt şi Johann Strauss fiul la George Enescu.
Pe timişoreni, pe bănăţeni, i-a legat permanent un spirit unic în ţară şi rar întâlnit în Europa, cel al respectului reciproc. Timişoara a fost dintotdeauna un oraş multietnic, multiconfesional, nu au existat disensiuni, liantul bunei înţelegeri fiind respectul reciproc, faptul că „fiecare cânta în limba lui acasă la el, dar în cetate cânta în limba oficială”, potrivit Lucianei Ianculescu.
